Candidatura mea la premiul “Mama anului”

Într-una dintre dimineți m-am trezit ca de obicei și am mers în bucătărie să prepar pachetul de școală pentru cel mic. Nu apucă să mănânce dimineața, așa că încerc să-l fac cât de cât consistent și sănătos.

I-am făcut sandwich-ul preferat, am pus felii de legume lângă, puțin dulce pentru un plus de energie și am așezat cu grijă cutia în rucsac împreună cu ceva apă potabilă.

Când a ieșit de la școală mi-a comunicat că am uitat să-i pun pachet, dar că s-a descurcat: a mâncat de la prieteni și a purces la schimburi alimentare acolo unde pofta nu a fost corelată cu amiciția. Nu cred că au voie să facă asta, dar hrana este o nevoie de bază, cine mai respectă regulile când stomacul cere?

Evident că m-am confuzat toată și mi-am întors creierii pe toate părțile în încercarea de a afla care-i treaba cu triunghiul bermudelor care înghite cutii alimentare.

Abia peste câteva ore, când se pregătea de antrenament m-am iluminat: pusesem pachețelul în sacul greșit. În loc să îl pun în cel de școală l-am introdus în cel de sport. Care nici măcar nu seamănă, dar plecăm de acasă cu ambele, deci sunt alăturate, iar la 6 dimineața, cu ochii cârpiți de somn, multe se văd ca prin ceață.

A greși e omenește, numai cine nu muncește, nu greșește, n-a fost cu intenție, știți deja, scuzele clasice. Dar, fie vorba între noi, cam aceasta este părințeala: vrei să faci bine, dar lucrurile o iau uneori rău. Pui totul la punct, respecți planul, te încearcă mândria față de abilitățile tale organizatorice, dar cineva sau ceva neprevăzut îți încurcă planurile.

Iar copiii îți spun: “Stai liniștită, mama, a fost ok!”

Pentru că asta nu înțelegem noi. Ca părinți nu trebuie să fim perfecți, altfel cum vor ști cei mici că se descurcă?

E drept că lucrurile trebuie să fie echilibrate. Una este că îi lăsăm o zi fără gustare la școală sau îi împingem controlat în situații noi, inedite și alta să le negăm constant sprijinul, crezând că astfel vor deveni puternici și autonomi.

Concluzia e una singură: faceți copii la tinerețe, când încă aveți vederea, memoria și atenția bune! 😀