- 06/09/2022
Este deja un adevărat cor al bocitoarelor în jurul sistemului nostru de învăţământ. Despre care se spune că e mort deja, deşi trăieşte, îngropat, dar la vedere, praf şi pulbere, totuşi frecventat de copii din toate categoriile sociale, economice, de vârstă, gen, sănătate, interese şi aşa mai departe.
Realitatea este că dacă privim spre şcoala românească (şi nu numai) cu alţi ochi decât cei cu care suntem obisnuiţi, ne dăm seama că nu doar elevii au de învăţat de acolo, ci şi companiile.
Ieri a fost începerea anului şcolar şi pentru că nu am vrut să stau cu ochii pe scandalurile şi nemulţumirile aferente – flori, popă, discursuri, controverse, am constatat că există în învățământul nostru bune practici pe care companiile ar trebui să le copieze. Iată câteva dintre ele:
Pachetul de bun venit (welcome box) pe care copiii îl primesc în prima zi de şcoală. De regulă conţine manualele, mici cadouaşe confecţionate de doamnele învăţătoare, bombonele, diverse rechizite. Chiar te face să te simţi primit bine, te binedispune, te introduce în noul context şcolar/ profesional. Unele corporații îl au deja în practică, dar mulți dintre noii angajați încă mai caută bezmetici după un pix sau un mouse.
Festivităţile sunt de asemenea benefice. Majoritatea comentează ba discursul, ba vestimentaţia participanţilor, ba contextul. Dar ideea de a sărbători un început, un final, o realizare este pozitivă, utilă. Și merită implementată în context organizațional.
La şcoală repetiţia e mama invăţării. Nu există să spui o dată şi să intre tuturor în cap. Conţinuturile şi abilitățile se exersează mult şi bine până când se trece la următoarea secvenţă de învăţat. Companiile au deseori senzaţia că schimbarea vine din mailuri formale trimise când şi când tuturor. Ceea ce este naiv şi contraintuitiv.
Evaluare, evaluare, evaluare. E drept că la noi notele sunt încă norma, dar dincolo de formalismul exagerat a evalua este benefic. Trebuie să ai întotdeauna o idee despre cum merg lucrurile, cine si cât a învăţat, cine şi cât a rămas în urmă, ce trebuie reluat, când poţi trece mai departe. Evaluările facute cu cap reprezintă calea spre progres, performanţă.
Multiculturalitate – şcolile, mai ales cele publice, sunt un exemplu perfect de diversitate. Aici toată lumea trebuie să aibă acces, să găsească un cadru propice învăţarii, să crească. În România suntem încă departe de a gestiona eficient diferenţele culturale sau diversele vulnerabilităţi, totuşi există preocuparea (sau mai bine zis obligaţia) de a face loc tuturor. Iar varietatea este minunată, te obligă să te adaptezi în contexte sociale diferite, îți arată multiple opțiuni, crează competiții naturale, firești.
Aşadar şcoala ne învaţă şi dincolo de băncile ei, asta daca vrem să o facem şi ne ştergem puţin ochelarii de pe nas.