Ieri mă plângeam prietenilor virtuali că gătesc continuu, dar oalele se golesc în mod miraculos, deși nu ne omorâm cu munca zilele acestea să avem o justificare logică pentru apetitul crescut brusc.
Uitându-mă prin Social Media am constatat că n-aș fi singura care a trecut la meniu zilnic de nuntă, tradițional. Clătite, tocănițe, gogoși, friptane, lumea mănâncă oameni buni!
Cum ni s-a schimbat așadar comportamentul și de ce ne purtăm altfel acum?
Păi, pentru că… anxietate. E o situația atipică și încercăm să-i facem față prin clasicele metode:
1. Să ne ținem ocupați fizic: și gătitul, curățenia, aranjatul, mutatul sunt aproape instinctuale. Eu sunt o persoană mai degrabă comodă, dar zilele astea am o energie ceva de speriat.
2. Să ne ținem mintea ocupată și aici miile de informații care ne asaltează se cer procesate, decantate, transformate în potențiale soluții. Dacă vedeți așadar persoane preocupate brusc de teorii stupide ale conspirației, să știți că doar încearcă să rămână conectați.
Problema e că nici mâncatul, nici cititul obsesiv despre virusologie prin feed-ul Facebook nu ne ajută.
Ce ne ajută în schimb?
Rutina: mersul la serviciu ne disciplinează. Ne trezim în același interval orar, facem cam aceleași lucruri, ne întoarcem acasă, ne relaxăm. Cumva în toată pauza asta impusă cu forța, care nici vacanță nu e, trebuie să găsim reperele unei rutine noi.
Socializarea: ne lipsesc colegii, rudele prietenii. Omul este un animal social. Tehnologia ne ajută și nu prea, pentru că a relaționa nu înseamnă numai a vorbi sau a ne vedea pe un ecran ci și a ne simți, mirosi, atinge. Nu vă gândiți la prostii, vă rog! Sau mai bine faceți-o, ajută și asta!
Deci ne descurcăm cu ce avem. Este de preferat să petreceți perioada asta cu cineva, să nu stați singuri. Dar relaționând activ, nu doar împărțind o canapea și un televizor. Gătind împreună, jucând cărți, ȚOMAPANT sau organizând campionat de Macao.
Scopul: fiecare dintre noi simte că are o responsabilitate, un loc și un rol pe lume. Stând acasă și lâncezind social ni le cam pierdem. Rămâneți activi, motivați și lucrați în continuare la obiectivele voastre. De asta scriu eu zilnic, deși mă mai citește o mână de oameni. E gașca mea și nu vreau să o dezamăgesc!
Plăcerile: ce-ar fi viața fără ele? Mai mici, mai mari, întotdeauna nevinovate. Eu am rămas deja fără stocul de ciocolată neagră cu merișor și fără niște esențiale de skincare. Evident că pot merge și cumpăra sau comanda online, dar adevărata plăcere era să-mi ascund aceste achiziții de ai mei! 🙂 Mi-a rămas cafeaua de dimineață în liniște, Doamne fere’ să mi se ia și asta!
Viitorul: sună tare incert. Nu știm cât și cum vom sta așa, ce va veni. Dacă până acum era criză de personal, zilele acestea se discută despre șomaj tehnic și disponibilizări. Dar trebuie să ne amintim că doar prezentul ne este dat și îl putem gestiona. Trecutul este imobil, iar viitorul întotdeauna o necunoscută.
Putere multă așadar. Țineți motivația sus și speranțele de mai bine și mai sus!