Mă știți, nu vorbesc niciodată în focul evenimentelor, pentru că atunci nimeni nu este rațional, deci ar fi degeaba. Dar uneori scandalurile publice conțin lecții de viață pentru noi toți și ajută să le analizăm.
Cu ceva vreme în urmă, cei doi auto-expulzați ai familiei regale engleze, Harry & Meghan, i-au oferit un vast interviu reginei telenovelelor americane, Oprah, unde au spălat cu spor rufe mai mult sau mai puțin murdare, exact așa cum îi place plebei. Au apărut astfel acuzații de rasism, foarte la modă zilele acestea, dezvăluiri despre starea mentală fragilă a actriței, abuzurile pe care le-a avut de înfruntat, practic s-a bifat deloc subtil o listă de PR cu tot ceea ce atinge corzi sensibile publicului larg.
S-a speculat mult despre motivul pentru care au făcut asta. Este același ca întotdeauna. Nu merge nimeni la Oprah să se vindece. Ci pentru expunere, pentru a se face auzit, văzut, consumat, monetizat.
Evident că au apărut clasicele tabere: pe de o parte cei care îi căinează pentru viața grea și nedreaptă, pe de alta cei care îi acuză de oportunism. Numai că ambele baricade au dreptate. Nu este deloc ușor să te ridici la nivelul statutului pe care l-ai dobândit prin naștere. Uneori caracterul rămâne în urma contului din bancă, iar când și acesta scade, apar astfel de derapaje.
Am mai spus-o și cu alte ocazii – când o actriță foarte cunoscută, fie ea și mediocră, își oferă public sufletul cu durerile sale pe tavă, aș fi circumspectă în a-i oferi umărul meu să plângă. Nu spun că dramele ocolesc tagma artistică. Dar cu cât ești mai celebru, cu atât știi mai bine când și cum să joci rolurile vieții în așa fel încât profesional să ai de câștigat, nu de pierdut.
Iar când ești nou venit într-o familie/ firmă/ context, oricât de ostili ar fi oamenii acolo, nu poți intra cu bocancii murdari și să tropăi pe podeaua proaspăt curățată. Întotdeauna testele prin care trec “bobocii” sunt definitorii pentru experiența ulterioară. Și oricât de ambițios ai fi, nu poți schimba cultura unui grup când abia ce ai intrat pe ușa sa. Trebuie să-ți dovedești și să le dovedești multe până apuci să și influențezi. Trebuie să ai răbdare, să-i înveți, cunoști, să construiești relații, abia apoi să modifici, eventual, metehne.
Să vii într-o Casă Regală și să crezi că toți vor juca după cum îți place ție, este naiv. Să te apuci să țipi că nu se întâmplă așa, este o țopârlănie.
Altminteri eu n-aș blama-o prea mult pe actriță. Soțul ei, rezultat al unei căsnicii născută eșuată, trăiește perpetuu într-un stil de victimizare care atrage posibile mămici. Dinamica relației lor a dus la tot șirul de întâmplări hollywoodiene, fata doar joacă într-un film nou, de tip girl power, în care prințesa îl salvează pe prinț din ghearele unei familii toxice.
“Firma” cum au denumit cei doi familia pe care tocmai au părăsit-o, este celula primordială. Mai devreme sau mai târziu ai nevoie de cei care te cunosc și te înțeleg mai bine ca oricine, oricât de defecți ți se par și oricât de greu de dus sunt uneori legăturile cu ei.
Iar vindecarea stă în a înțelege, accepta și ierta. Să-ți iei jucăriile și să pleci este doar o nouă traumă. Și a zgândări perpetuu în durere pentru bani, va deveni curând o dramă.
Evident că noi nu avem problemele celor doi. Nici titluri nobiliare de împărțit, nici averi uriașe. Poate doar vorbe spuse la necaz și comportamente mici și generatoare de conflict.
Dar văd uneori prinți căutători de prințese care să-i salveze din relații abuzive cu cei din familia lor. Iar rezultatul e mereu același: captivitate în alte relații abuzive, adică o perpetuă dramoletă.