Zilele trecute am citit un articol despre drumul iniţiatic al patronului unei cunoscute agenţii de turism, care a ieşit din afacerea de multe milioane de euro lunare, pentru a găsi sensul vieţii. De fapt era ca la Radio Erevan: nu ieşise, ci îşi redusese programul de lucru şi oricum nu asta era partea importantă a articolului ci promovarea unui circuit turistic exotic şi revelator, care odata parcurs îţi arăta sensul vieţii şi răspunsurile la toate întrebările existenţiale profunde.
Mă ştiţi, exersez intens gândirea pozitivă. Aşa că în loc să mă enervez ca am pierdut timpul, am pus-o de o revelaţie şi de o idee de afaceri. 2 în 1, ca cafeaua:
Motivul pentru care eu nu las totul baltă, în căutarea sensului vieţii, nu este acela că îmi lipseşte afacerea de un milion de euro pe săptămână pe care să o abandonez prin reducerea programului de lucru, ci este acela că l-am găsit deja. Pentru mine drumul iniţiatic nu este o destinaţie turistică exotică, ci este chiar drumul către casă. De câte ori stau la bariera de pe Centura Bucureştiului, acolo unde intru în Domneşti, localitatea mea adoptivă, mă gândesc: să renunţ sau nu? Dar aleg iertarea (primarului în funcţie) şi intru. Toate hârtoapele, bălţile, oglinda gheţii din toiul iernii îmi arată sensul vieţii: urci, cobori, ai bucurii, te întristezi, trăirile de pe traseu fiind aceleași ca într-o viață de om. Exact ca în articolul pe care l-am citit, vă jur! Este viaţa decriptată în 11 km de şosea autohtonă cu o trecere la nivel de cale ferată.
Iată aşadar ideea de business, adică partea cu monetizarea acestei revelaţii: eu îmi cumpăr un microbuz, pe care-l vopsesc în culori pastel, îi pun ceva clopoţei de vânt să alunge spiritele rele, ard beţişoare parfumate sau, la cerere, chestii mai ilariante şi toată lumea poate beneficia apoi, contra unei sume modice, de găsirea sensului vieţii pe traseul Bucureşti – Domneşti şi retur.
Pentru cei mai confuzi, care l-au pierdut definitiv, o luăm chiar de la kilometrul 0 al răbdării şi toleranţei: ruinele şantierul metroului din Drumul Taberei.
Pentru snobi, pun la cale un pachet special, cu trecere pe la stâna cu douăzeci de câini ciobăneşti din localitate, unde vor coborî din microbuz pentru a achiziţiona nişte mostre de produse bio, nu înainte de a fi fugăriţi bine de paznicii canini. Experienţa le va aminti de instinctele primare, iar groaza trăită îi va determina să se simtă nişte norocoşi supravieţuitori pentru tot restul vieţii.
Pentru cei care tot nu se prind, printăm pe papirus eco, folosind un font pretenţios şi aur coloidal următorul mesaj: “Viaţa e cu sens unic. Treci de hârtoape, ignoră bălţile, fereşte pietonii. Când vine prima la dreapta e nasol.” Se înrămează şi se pune deasupra patului.
Mi se pare o idee genială. Aştept şi părerile voastre, promit că împărţim profitul 🙂