Am fost weekendul trecut la Destiny Park, un loc unde copiii se poat juca de-a meseriile (şi nu numai). S-a deschis de curând şi probabil că aş fi amânat vizita dacă nu ar fi venit copilul cel mare cu nişte invitaţii VIP primite la deschiderea oficială la care a participat.
Mă bucur însă că am ajuns încă de la început pentru că sunt foarte curioasă de evoluţie. Am privit așadar experienţa cu ochi de mamă al cărui prim copil şi-a început deja destinul profesional, de om preocupat de educaţie şi de consilier în orientare şcolară/ profesională. Recunosc că am analizat inclusiv din punct de vedere business proiectul cu pricina şi probabil că aici este marea provocare pe care o vor avea fondatorii: să menţină interesul publicului şi a brandurilor prezente acolo suficient de treaz încât să poată susţine financiar proiectul un timp îndelungat.
Am mers acolo cu doi copii, unul clasa a treia şi celalalt a cincea, care s-au dovedit a avea în mare parte interese comune. Le-a plăcut enorm experienţa, şi nu mă refer doar la interacţiunea cu joburile sau contextele de lucru, ci şi la independenţa pe care au avut-o în îndeplinirea sarcinilor. Mă aşteptam ca cel din dotare să petreacă un timp îndelungat pe terenul de fotbal, ceea ce s-a întâmplat. Şi-a descoperit și o pasiune nouă: pilotajul avioanelor (faptul că s-a potrivit să fie un show aviatic în zonă a ajutat probabil). Şi m-a surprins plăcut modul în care a descris experienţele avute, cu bune şi rele, cu provocări şi scurtături.
Ce am observat în jur? Obsesia nejustificată a părinţilor de a consilia copiii chiar şi atunci când aceştia nu aveau deloc nevoie. Dorinţa acerbă de a le insufla interesul pentru activităţi pentru care nu aveau nici un pic de atracţie. Şi încălcarea chiar de către adulți a regulilor stabilite.
Practic sunt cei trei piloni ai alegerilor greşite pe care copiii le fac ulterior în viaţă. Am vorbit de-a lungul timpului cu mulţi oameni despre cariera lor şi majoritatea celor confortabili cu ea sunt cei care au fost încurajaţi și îndreptați spre a-şi găsi menirea.
De aceea este important să expunem copiii la experienţe diverse: sporturi individuale şi de echipă, vizitarea unor muzee, a unor contexte profesionale diverse, jocuri de rol, discuţii cu profesionişti din diverse arii de activitate. Jobul ne ocupă cea mai mare parte din viaţă, de aceea este important să-l alegem conform abilităţilor şi preocupărilor noastre reale.
Iniţial copiii au ca modele părinţii. Copilul meu mare îşi dorea să fie programator, pentru că doar despre asta auzea vorbindu-se în casă. Dar eu ştiam ca are nevoie de un job mai dinamic, cu interacţiuni umane multiple, cu multiple provocări, mai creativ. A ajuns DJ la radio şi ştiu sigur că lucrurile vor evolua.
Cel mic se visează fotbalist. Ştiu deja statistica, practic dintre toţi cei născuţi în acelasi an cu el care se antrenează acum în Bucureşti, doar unul are şanse să ajungă pe un stadion adevărat. Şi nu se ştie dacă în prima ligă. Dar mai ştiu că şi dacă nu va fi fotbalist îi trebuie un job bazat pe adrenalină, activ, fără stat prea mult la birou.
Dacă mă întrebaţi pe mine i-aş fi făcut pe ambii medici sau preoţi. Dar ştiu că nu este acesta destinul lor.
De aceea vă încurajez să mergeţi la Destiny Park şi să lăsaţi copiii să exploreze, să întrebe, să se descurce. Este un mediu sigur, se vor descurca de minune. Observaţi-i doar, vorbiți cu ei, vedeţi ce le place sau ce le provoacă disconfort, unde se întorc şi de ce, fiţi pregătiţi să răspundeţi nepărtinitor la întrebări, să-i vedeţi greşind sau abordând lucrurile altfel decât vă aşteptaţi.
Şi mergeţi de mai multe ori. Interesele, motivaţiile, modelele se pot schimba în timp.
Ca și meseriile de altfel.