Nu am scris nimic de 8 Martie, am repus în Social Media un text vechi pe care l-am redactat la vremea lui cu lacrimi în ochi.
Dar m-a enervat teribil noul trend masculin, culmea, aplaudat şi de public feminin, al înfierării acestei zile care ar trebui să dispară din calendar şi din preocuparile sociale, doar pentru că aşa e cool – să găseşti în orice un motiv de aruncat cu opinii negative.
Ştiu că nu este profitabil să te poziţionezi pe de o parte sau alta a baricadei. Ştiu că este un subiect sensibil, un alt “noi versus voi” cu potenţial risc de inflamaţii. Şi ştiu că povestea fiecărei femei este diferită şi că de cele mai multe ori individualul bate statistica în ciuda fracturii de logică.
Dar să îti doreşti să dispară ziua de 8 Martie mi se pare nu doar naiv, dar şi cu potenţial social distructiv.
Aş vrea să trec astăzi dincolo de comercial şi stereotipuri, pentru ca deja devin sufocante. Judecaţi voi apoi ce anume se impune de 8 Martie.
Ce sărbătorim?
“Ziua Internațională a femeii (denumită generic Ziua femeii) este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cât și discriminarea și violența care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii. Ziua Internațională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU.[1] ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua internațională a femeii pe 8 martie, în 1975 — Anul internațional al femeii.” zice Wikipedia.
Deci nu este o sărbătoare comunistă, aşa cum cred mulţi, ea a fost impusă global de către ONU şi nu este ziua Mamelor (din lumea întreagă) aşa cum a promovat-o regimul de tristă amintire preocupat de creşterea natalităţii, ci a tuturor femeilor.
De ce ne mai interesează acum de discriminare şi violenţă, când condiţia femeii din zilele noastre s-a schimbat? (acesta este o întrebare care chiar mi-a fost adresată via LinkedIn)
Mi se pare de o naivitate crasă ca cineva să (se) întrebe aşa ceva. Faptul că există bărbaţi care îşi tratează respectuos soţiile, mamele, fiicele, nu înseamnă că toţi o fac. Abuzurile fizice şi psihologice în cuplu au dus numeroase femei în mormânt si au lăsat copii în stare de vulnerabilitate. Nu vă plictisesc cu statistici. Este suficient să priviţi un program de ştiri.
Despre discriminare, cel puţin la angajare, nu cred că trebuie să mai pomenesc. Femeile sunt incapacitate temporar de sarcini, deci sunt văzute adesea ca pagubă. Acestea suntem noi: potenţiale purtătoare de uter, nu creier şi talent.
Cum sărbătorim?
După cum spuneam, la nivel individual, fiecare face după cum simte. Unii simt fiorul momentului, alţii urăsc începutul lui Martie default. Se oferă flori sau mici alte cadouri, se merge la restaurant.
Social vorbind însă, ar trebui trecut dincolo de “La mulţi ani, femeie!”. M-am uitat la ştiri în ziua de 8 Martie şi in afară de clasicele transmisii din florării şi chestionare stupizele de pe stradă, n-am văzut mare lucru.
Negăm cu ardoare tot ce este mai greu de digerat în presă, iar apoi ne minunăm că am ajuns să citim sau vedem la TV numai mizerii. Ar ajuta aşadar să se amintească motivul şi durata sărbătorii. Să ni se prezinte figuri feminine marcante. Nu pentru că sunt mai cu moţ, ci pentru că merită amintite măcar la ceas aniversar.
Sunt toate femeile îngeri?
Evident că nu. Toate genurile sunt populate atât de persoane minunate, dar şi de persoane absolut detestabile. Există inconștiente care îşi abandonează copiii sau care îi fac în neştire deşi ştiu că îi condamnă la o viaţă mizerabilă. Criminale care comit atrocitaţi. Nefericite care sabotează gratuit alte femei sau bărbaţi. Sau care abuzează. Există individe care cred că dacă poartă în pântece un copil, întreg Universul trebuie să se oprească în loc şi să aştepte marele Eveniment. Şi dudui care se folosesc de nuri în vederea asigurării traiului zilnic, pentru ca apoi să strige că au fost abuzate.
La nivel individual aşadar, nu putem idealiza femeia, decât dacă este cu adevărat un caracter. Orice am face vor exista personaje care ne provoacă frică, greaţă, indignare. Dar social vorbind este datoria noastră să creăm o lume în care femeia să aibă dreptul legal şi moral de a deveni ceea ce îşi doreşte. Pentru că aici este cheia.
Recapitulând: femeile sunt încă discriminate, bătute de parteneri şi de gura lumii, încă mai mor la naştere, încă trebuie să jongleze cu mai multe roluri şi responsabilități şi să lupte multiplicat pentru ceea ce ar trebui să merite. Încă trebuie să-şi nege neputinţe lunare, ca şi cum a cerut vreuna să fie consumatoare de tampoane, şi să suporte oprobriul public pentru greșelile bărbaţilor lor.
Şi nu, nu este victimizare, aşa cum se vor găsi unii să declare. Este realitatea. Şi am cosmetizat-o puţin, pentru că dacă scriam în altă cheie, probabil că nu ajungea nimeni să citească până aici.
Ce ziceţi, tăiem 8 Martie din calendar?