Deja pe lângă minim două cafele de dimineață, de ceva vreme iau preventiv un pumn de magneziu și ceva cătină mega extra forte. Mă ajută, după cum veți observa.
Încep povestirea de azi cu o precizare: implică niște fluide organice cu potențial scârbos pentru cei cu ficatul sensibil sau care nu au copii. Cei din urmă (care sper că vor fi și cei dintâi, pentru că se spală de multe păcate) sunt sigur imunizați la astfel de chestiuni.
Deci mă trezesc de dimineață și după cele necesare bunei funcționări, purced la a-mi face rutina skincare. Curăț fața, dau un toner în baie și trec la oglinda din dormitor să dau și un serum. Mă apuc să întind la el, dar mă opresc pentru că mă trăznește un miros atroce de bale umane. Îl știți probabil, apare uneori pe fața de pernă a sforăitorilor! 🙂
Bag nasul în sticla cu hidratant, nu pare a avea nimic. Decid să o arunc totuși, oricum mai avea doar câteva picături pe fund, probabil că de aici duhoarea.
O iau așadar de la capăt: spăl fața, dau toner, deschid o nouă sticlă de serum. Aceeași duhoare de bale învechite. Deja încep să înjur coreenii și sticlele lor împuțite cu produse hidratante și-mi jur că voi cumpăra doar produse care conțin parfum. Mai bine miros a uleiuri esențiale decât a fluide bucale. Pielea oricum se stafidește, orice i-aș face.
O iau de la capăt. Dar rapid o micelară (deja simt că nu mai am față) sar peste toner, sar și peste serum, bag o cremă cu un pic de miros de plante. Dau să o întind pe față, zbang, mă trăznește iar: bale asezonate cu ceva frunzulițe verzi.
Simt că o iau razna. Îmi vine să mă dau cu capul de oglinda dulapului din dormitor. Chiar mă apropii puțin cu nasul și apare epifania: mirosul de bale devine insuportabil de pregnant.
Mă îndepărtez puțin și văd în josul ei urme de scris cu degetul: cineva, nu știu cine, probabil dacă întreb aflu că una dintre pisici, a încercat să lase un mesaj scris cu arătătorul și propria-i salivă. Incomplet, un w și ceva măzgălit alături, dar profund mirositor și vag sesizabil vizual.
Asta îmi amintește că la vechiul apartament cineva, nu știu cine, dacă întreb aflu că probabil o jucărie, a scris pe un perete cu ciocolată. Arăta dezgustător, ca toaletele din Gara de Nord în studenția mea, dar măcar mirosea divin.
Acestea fiind povestite, vă pupă diva! Pentru cine se întreabă am dat și un strat gros de cremă de protecție solară. Miros a plastilină acum.