Anul ăsta se încheie pentru noi în nota sa definitorie: din motive obiective a trebuit să anulăm planurile de petrecere pe ultima sută de metri.
În loc de terminat bagaje, jumătate de familie a purces la cumpărături, iar altă jumătate la a încropi masa de sărbători.
Iată primul beneficiu al vremurilor moderne. Mama unei prietene mi-a povestit o pățanie similară, dar petrecută cu 30 de ani în urmă, pe când încropeala era pe bune: au mâncat de sărbători orez fiert, că atât aveau în casă. Mâncare de regim, cum ar veni. Regim ceaușist.
Al doilea beneficiu a apărut la gătit. Mi-am amintit-o pe mama cum în a doua jumătate a lui decembrie avea maraton de dres maioneze și icre ale rudelor, vecinelor sau cunoștințelor aflate la ananghie. Asta în timp ce pregătea propriul festin.
Pentru că anul ăsta am pățit și eu rușinea. Cum mama e undeva departe, sus, luminos acum și nu pot merge cu castronul la ea, am purces la a căuta via Google cum să dreg icrele tăiate. În timp ce mă minunam de sfaturi, de urările de pe Facebook și niște poze pe Twitter, răspunzând totodată la un mail, am observat că icrele s-au separat de partea lichidă și că par a deveni cooperante.
Le-am mutat în alt castron și le-am dovedit. Mulțumesc Social Media! Cred…
Pentru că întotdeauna poveștile mele duc undeva, iată și unde ajunge cea personală, comparativă și abracadabrantă de azi: oricât de bun ar fi 2017, sigur va avea și obstacole, belele sau greutăți. Și îmi doresc pentru noi toți să reușim a drege cu bine lucrurile! Fără prea multă zbatere și efort, dar cu ceva detașare și acțiune, că altfel nu merge!
La (anul și la) mulți ani!