Nu ştiu să estimez la câte interviuri de selecţie am participat în postura de intervievator. Multe, oricum. Şi o parte din lucrurile pe care le-am învăţat acolo, mă ajută foarte mult în interacţiunile de zi cu zi pe care le am cu cei din jur.
Pentru că ţin la voi şi pentru că mi se pare că dacă avem nevoie de ceva zilele acestea, comunicarea aceea adevărată ar fi prima pe listă, vă spun azi un strop din secretele mele profesionale. Aşadar:
1.Oamenii sunt foarte sinceri şi direcţi dacă întrebările pe care le primesc sunt sincere şi directe. Chiar dacă uneori sunt puşi în încurcătură de faptul că nu-şi pot construi şi elabora în mod diplomatic răspunsurile, o astfel de abordare îi ajută ca la finalul discuţiei relaţia cu cealaltă persoană să fie mai autentică şi funcţională.
Probabil că vi se întâmplă şi vouă să interacţionaţi cu oameni care vă iau pe ocolite, pun patru întrebări ajutătoare şi creează cel putin două scenarii să afle cât vă costă lunar locul de parcare din faţa blocului. Discuţiile devin nu doar bizare, ci şi obositoare: garantat după o astfel de sesiune Q&A veţi ocoli temeinic persoanele respective de frica unor recidive.
Acum nu vreau să consideraţi a fi direct(ă) şi sincer(ă) similar cu a fi nepoliticos/ nepoliticoasă. Există totuşi un ghid al bunelor maniere în comunicare, există tabuuri şi subiecte sensibile sau care pot declanşa vulnerabilităţi. Nu e ok să chestionați asupra unor decizii personale, preferinţe intime sau probleme recente, dureroase. Dar cu cât comunicarea este mai directă, concisă, cu obiectivele la vedere, cu atât are mai mari şanse să fie una de succes.
2.Există persoane care se pricep bine de tot la vorbe şi atât. Unii ajung scriitori şi mor de foame, alţii politicieni şi influenceri, adică monetizează serios talentul lor. Oricum, cuvintele sunt profitabile tocmai pentru că au datul de a nu spune nimic real. Imaginaţie, creativitate, scenarii, romane, poezii, promisiuni toate acestea sunt jocuri ale minţii, nu chestii reale, palpabile.
Așadar dacă vrem să cunoaştem firea unui om îl ascultăm, dar ne uităm la ceea ce îl motivează de fapt. Şi aşa ne dăm seama că enorm de mulţi nu merg cu gândul şi fapta dincolo de a supravieţui, exact ca animalele sălbatice.
3.Prima impresie contează doar pentru proşti. De aceea există atâţia farseori îmbrăcaţi în costum şi cu freza regulamentară, pentru că majoritatea merge după fentă. Şi până se prinde de ţeapă, consultantul/ influencerul/ directorul/ talentatul e deja plin de bani.
Realitatea este că oamenii cu adevărat buni nu ies cu atuurile la înaintare, tocmai pentru că ştiu că punctele lor tari pot deveni şi vulnerabilităţi. Ei se lasă descoperiţi în timp, încet, controlat, precaut. De multe ori nu ştim ce diamante neşlefuite sunt chiar lângă noi, fiind furaţi de strălucirea pantofilor unor mediocri.
Și bonus: dacă vrei să afli multe despre un om, inclusiv dacă ar fi un bun părinte sau lider, roagă-l să-ți explice un lucru banal din profesia lui! 😀