- 04/11/2020
Dacă îmi lipsește ceva de când cu pandemia-nebunia, sunt rarele și scurtele mele momente de solitudine. Cele în care să fiu eu cu mine și cu gândurile mele ce se cer organizate sau cu bateriile mele ce se cer încărcate.
Diminețile sunt pline de voci care nici măcar nu ne aparțin. Nu e ce pare a fi, școala online ne aduce atât de mulți musafiri, de nici nu credeam că este posibil în această dimensiune. Apoi avem extracurriculare cât să nu ne plictisim. Dar și timp împreună cât cuprinde. Iar mama este soluția tuturor nevoilor, relelor, plictiselilor, fricilor sau nervilor.
Nu mă plâng, asta mi-am dorit întotdeauna, în plus știu că nu-i așa departe momentul în care îmi vor lipsi toate aceste zile în care sunt strigată la dublu de 50 de ori pe minut. Dar uneori am nevoie de liniște. De senzația de minte golită până la tânțenie. De momente tihnite, în care mă dor oasele de atâta înfundat în canapea.
Una dintre principalele vinovății materne exact asta este: nevoia de spațiu, de pauză. Iar cele ca mine, care nu au ajutor disponibil oricând și oricât știu cât de greu poate apăsa. Noi n-o avem pe bunica, nici pe mătușa. De aceea trebuie să găsim ceva!
Unde îmi găsesc refugiul?
În baie. Aici prelungesc spălatul de dinți, văxuiala cu prea multe (și tot mai inutile) creme, aranjatul părului. Aici scriu, așezată inconfortabil pe tronul închis. Aici îmi plâng prea-plinul de supărări.
Și în bucătărie. Unde mănânc pe furiș gustări nerecomandate copiilor. Sau vorbesc la telefon fiind singurul loc cu semnal.
Pe blog. Da, e refugiul meu cel mai drag. Mă ajută să-mi fac ordine în gânduri, mă vindecă, îmi ostoiește doruri și dorințe nebune.
Dacă am învățat un lucru în toți acești ani este că liniștea mamei devine a copiilor. Că pauzele sunt bune, oricât de haotic ar fi totul în jur, că a te îndepărta uneori înseamnă a te apropia mai mult. Deci oazele mele, oricare ar fi ele și orice decor ciudat ar avea, merită prețuite. Iar momentele de liniște, cultivate. Limitele, perpetuate.
Acestea suntem noi, mamele. Ne pierdem în peșteri neștiute, naufragiem pe insule imaginare și, da, uneori mergem la toaletă doar ca să ne protejăm de haos!