Imposibil de categorisit

Apologia traumei

“Traumă” ar trebui declarat cuvântul deceniului. Este cu siguranță cel mai folosit cuvânt și cea mai invocată cauză a tuturor problemelor noastre. În parenting fugim de posibile traume ale copiilor. La școală ne temem de inerentele situații traumatizante. Ne “anesteziem” emoțiile cu pastile sau experiențe. Cumpărăm cărți, programe, soluții minune contra traumelor. Mergem la psiholog, psihiatru preventiv. Dar trauma tot lovește. Și mai nou aflăm că se stochează în păr, în dinți, călătorește mental de la o generație la alta, capătă mutații. Dintre toate relele din lume, pare a fi cea mai mare și mai tare. Departe de mine gândul de a combate ideea că traumele există și ne afectează. Dar dacă până acum situațiile cu potențial de a le induce erau unele serioase: doliu, despărțiri, boli incurabile, abuzuri grave, acum pare că trivializăm durerea. Iar situații banale de viață: mici conflicte, eșecuri sau nepotriviri, au devenit de neconceput în cotidianul nostru. Viața ne pune în situații diverse, iar cei cu care interacționăm au și ei luptele lor de dus. E greu de crezut că nu vom întâmpina conflicte, ...
Citește mai mult »

Mușețel și gălbenele

Recenta pandemie ne-a ținut în casă, ne-a curățat mâinile până la os, ne-a învrăjbit, speriat, îmbolnăvit fizic și tulburat la minte. Dar, mai ales, ne-a desensibilizat. Atunci când supraviețuiești unei amenințări globale generată de o boală cu potențial mortal, ți se pare că te poți ridica deasupra oricărei alte situații urâte. Am uitat așadar de măști, spălat pe mâini, monitorizat temperatura și stat în casă dacă suntem bolnavi. Bine, unii mai rebeli nu au știut niciodată. Am uitat de distanțare, de protejat pe cei vulnerabili, de puterea distructivă a grupului. Numai că natura își vede în continuare de semnalele ei de alarmă. Zilele acestea avem epidemie de gripă, multe cazuri de Covid și Rujeolă. Un coșmar pentru colectivități și pentru camerele de gardă. Iar presa care ne băga în sperieți cu sufocarea își vede de tot soiul de can-canuri minuscule sau lupte politice stupide. Și cei care scoteau difuzoarele să ne cânte imnul pe străzi în toiul nopții și interziceau exportul de biscuiți nu par a fi conștienți că situația este mai serioasă decât atunci când plimbau trei virusați cu ...
Citește mai mult »

România pitorească

Am făcut o pauză lungă, nu neapărat pentru că nu am avut timp sau inspirație să scriu, ci pentru că nu am găsit echilibrul să o fac. Am să las câteva observații disparate, definitorii cumva pentru criza de Seninia din ultima vreme: ⭕️ La baza pârtiei din Azuga pe care copilul mic a schiat în vacanță, este un loc pentru săniuș. Agitație mare acolo, e mai ieftin și mai simplu, deci accesibil tuturor. O doamnă face poze grupului cu care a ieșit la distracție. Prietena ei o roagă să nu posteze pe Facebook. – Fată, eu sunt în (concediu) medical! Să nu știe lumea că am ajuns la distracție! Ne-am supărat când ne căuta Guvernul cu Poliția prin medicale. Dar cum stopezi acest obicei perdant pentru toți: de a inventa boli pentru a rezolva probleme personale sau a câștiga timp cu familia? ⭕️ Hotelul în care am stat a fost curat, confortabil și destul de bine procedurizat pentru unul care nu face parte din grupuri cu istorie în industrie. Nu am găsit hibe majore în timpul șederii, deși privirea critică ...
Citește mai mult »

Spune-mi cum îți oferi ajutorul, ca să îți spun cine ești!

Am observat că atunci când vine vorba despre a oferi ajutor, există trei categorii de oameni: – Cei care o fac pentru că vor și pot. Nu contează cine ești, dacă le poți oferi ceva în schimb, dacă meriți sau dacă măcar vei simți recunoștință. Aceștia sunt oameni plămădiți din material divin și deși mulți cred că aparțin acestei caste, ea este foarte puțin populată. – Apoi sunt cei care te ajută pentru că vor, la rândul lor, să fie ajutați. Îi știți: “îți dau, îmi dai” sau “îți dau acum, îmi dai mai încolo”. Acestia sunt oameni, pur și simplu, pentru că este în natura umană să creăm parteneriate în care câștigul să fie reciproc.  – Cea mai urâtă categorie este a celor care te ajută deseori nesolicitat, ca apoi să aibă material de șantaj sau pentru a-și construi imaginea de victima pe spinarea ta. Deviza lor: “eu ți-am dat/ ți-am făcut, iar tu așa mă răsplătești”. Oamenii ăștia sunt creați în laboratorul diavolului, iar ajutorul lor costă imens în comparație cu efectele benefice minore pe care ...
Citește mai mult »

Ce au în comun fusta, baba și AVC-ul?

Pentru că vremea din București este trei în unu ca cafeaua, vorba cântecului, dimineață iarnă, la prânz caniculă și seara primăvară, încerc să găsesc soluții vestimentare funcționale. Astfel am achiziționat un număr de trei fuste lungi pe care să le port cu pulovere și bluzoane oversize, pe sub care bag un tricou. Ieri am purces la a o purta pe una dintre ele. Prima idee proastă a fost să aleg o fustă lungă după o noapte de insomnie, mulțumesc Cerului că nu m-am împleticit în ea și nu mi-am rupt gâtul! A doua, să aleg ceva nou de îmbrăcat într-o zi în care am plecat de acasă la 6,30 și am mai ajuns exact când să mă culc. Revenind, am pus fusta, un pulover lălâu și am început alergătura matinală pe scări sus-jos: pregătește pachețel, trezește copilul, strânge bagaje, bagă niște empowerment clasic de tipul “dacă nu ești gata plec fără tine!”, chestiuni uzuale. Outfit-ul rezistă, ba chiar s-a dovedit a fi super-comod, partea de jos fiind puțin elastică și cu un șliț lateral care chiar ajută la ...
Citește mai mult »

Pe cale de dispariție

Sunt lucruri care au pus stăpânire pe noi, oamenii. Consumăm obsesiv, avem prea multe opinii, care generează infinite dezbateri, criticăm chiar și ce nu cunoaștem. Ne luptăm pentru mize insignifiante cu care pierdem timp și energie. Țipăm mult, tare, inutil. Și lucruri care dispar încet-încet, devind mai întâi desuete. Dar care ne vor lipsi mai mult decât ne putem închipui. Primul pe lista “dinozaurilor” este curajul. Și nu mă refer la ticăloșia de a acționa în scopuri personale. Nici la nebunia aceea, generată de disperare. Ci la gesturile îndrăznețe, dar echilibrate. La acea bravură eroică de a face un lucru moral, în ciuda faptului că te-ar ajuta mai mult să-ți vezi propriul interes. Curajul de a salva. De a renunța. De a purta lupta celui care nu are puterea să o facă. De a-ți susține punctul de vedere pe care-l consideri corect, deși nu este popular. De a-l ajuta pe cel slab, nu pe cel care îți aduce capital de imagine. De a acționa corect. De a face altfel decât marea masă, de a fi diferit. Tot pe lista celor ...
Citește mai mult »

De-ale vieții

Știu că sunt probleme mult mai mari decât ceea ce am ales eu să scriu astăzi. Dar mai știu că acelea nu sunt în controlul nostru și poate că ar fi bine doar să le privim cu o îngrijorare detașată. O (altă) știre care s-a viralizat în weekend este aceea că un fost și cunoscut miliardar (și vedetă TV pentru o vreme) s-a cazat de bună-voie și nesilit de nimeni la azil, în urma unor pierderi episodice de memorie. Eu nu prea urmăresc cancan-urile autohtone, dar și dacă aș fi locuit într-o peșteră fără electricitate, tot aș fi aflat de năzbâtiile omului din perioada sa de glorie. Având bani și un nume destul de cunoscut moștenit de la tatăl nomenclaturist, tipul despre care vă povestesc și-a trăit viața intens, căsătorindu-se la un moment dat cu o elevă de liceu, care și-a dat Bac-ul sub lumina reflectoarelor. Nunta lor a fost integrat televizată și a avut un record de audiență. A urmat un copil. Apoi relația s-a sfârșit în tristețe și scandal, după cum era de așteptat. Banii s-au dus, ...
Citește mai mult »

Normalitatea anormalității

De când m-am întors din vacanță mi-a pierit definitiv cheful de a urmări emisiuni TV. Nu că o făceam intensiv înainte, dar mai căutam să văd știrile sau câte o emisiune de divertisment. De la o vreme, mai exact de când cu mesajul nou de interes general care face referire la viol, minori și o diferență de ani pe care nu reușesc să o pricep, pauzele publicitare au devenit de coșmar. Eu îl percep ca fiind agresiv, ilogic și inutil. Nu cred că agresorii sexuali stau să calculeze acum diferența de vârstă dintre ei și victimă, așa cum nu cred că modul în care este formulat ajută la educarea copiilor și prevenirea unor potențiale situații regretabile. După cum nici ani de zile în care ni s-a spus să evităm consumul de sare, zahăr și grăsimi n-au schimbat substanțial obiceiurile de consum. Cu siguranță că agresiunile sexuale există și trebuie combătute. Dar asta se face cu educație temeinică, nu cu un mesaj aberant care să ruleze înaintea calupurilor publicitare care promovează, printre altele, intensiv jocurile de noroc. Înainte de a fi ...
Citește mai mult »

Cum ar trebui să funcționeze presiunea socială?

Probabil că v-am mai povestit un episod care a avut loc cu foarte mult timp în urmă într-un parc aproape gol din Leuven. Eram acolo cu nepotul meu și m-am gândit să-mi așez cele 45 de kilograme pe care le număram atunci, pe un leagăn. Nu am apucat să mă relaxez prea mult că lângă mine a apărut o doamnă care mi-a atras ferm, dar politicos, atenția că locul de joacă este exclusiv pentru copii. Mi-am cerut scuze și m-am ridicat. Am învățat două lecții prețioase: să respect regulile oricât de absurde ar părea. Și să ripostez, la rândul meu, atunci când în spațiul public cineva le încalcă. În lumea civilizată presiunea socială se axează pe reguli clare, transparent comunicate. Pe conviețuirea în societate. Pe comunitate. Mă uit siderată la știrile despre azilul destinat persoanelor vulnerabile din Voluntari unde oamenii au fost abuzați până la tortură. Și la declarațiile senine ale celor care au văzut atrocitățile și atât. Întâmplător știu care sunt provocările de a îngriji persoane cu grave tulburări mintale. Nu e ușor, nu poți întotdeauna cu binișorul. Dar ...
Citește mai mult »

Două coordonate ale performanței

Copilul meu mare, pe care îl veți auzi vara aceasta și mai mult la radio, a fost implicat într-o campanie de promovare a Campionatului European de fotbal U21, țara noastră numărându-se printre organizatori. Iar cel mic e obsedat de fotbal. Deci n-am putut să nu urmăresc turneul în care, deși am fost gazde onorabile, am eșuat în a face o “figură frumoasă” pe teren. N-am să scriu despre fotbalul românesc, deși îmi sunt destul de clare cauzele eșecurilor lamentabile și repetate. Performanța cere sisteme funcționale de organizare, selecție, evaluare, ori în România nici baze sportive decente, în care să se antreneze copiii, nu prea mai avem. Dar am să mă întreb, retoric, câte ceva despre surpriza turneului: Ucraina, care deși este în război de ceva vreme, iar sportul este unul dintre domeniile intens afectate, a reușit să se califice în semifinale. Eu nu consider surprinzătoare această reușită. La Euro 2020 cel mai frumos meci mi s-a părut cel dintre reprezentativa mare a ucrainienilor și Macedonia de Nord, încheiat 2-1. Se joacă fotbal pe oriunde vă așteptați, numai în România ...
Citește mai mult »