- 09/05/2019
Nu știu dacă vă mai amintiți scandalul primăverii trecute, provocat de o mamă singură aflată în război cu un cinematograf bucureștean. A invocat arunci discriminarea: nu a avut acces la un pachet Family pentru că era singură cu copiii, divorțată fiind, iar refrenul “moarte pe rug netrebnicilor” și a găsit un neașteptat suport din partea tuturor, inclusiv al presei.
Subiectul s-a viralizat rapid pentru că o mamă care-și crește singură copiii, merge la cinema și scrie pe blog, își găsește rapid suporteri online. Pe fondul discuțiilor aberante despre definirea familiei și a ceea ce este acceptat social și legal, oamenii educați care populează bula corporatistă au picat în păcatul de a crucifica în Social Media un brand pentru niște erori clare de comunicare, dar poate și din cauza unor frustrări personale neasumate ale respectivei mame singure.
În același timp, în aceeași bulă, două nebune încearcau să ajute niște copii vulnerabili, dar oacheși. Și evident că nu-i nimic de viralizat în asta. Ce poate fi cool, cum te poți asocia cu niște copii bătuți de soartă, negricioși, murdari, needucați?
Drept e că nimic. Dar spre deosebire de o mamă care are acces la suport psihologic, la educație formală pentru copiii ei, la mai mult de o masă zilnică, la servicii medicale, oacheșii din povestea noastră sunt condamnați din naștere și au nevoie de ajutor constant să-și schimbe drumul. Dacă îi ignorăm nu dispar. Se pot transforma însă în oameni normali, funcționali, capabili să-și câștige singuri existența prin acceptare și sprijin.
Când am scris textul în care solicitam ajutorul am știut că vor fi puține mâinile care se vor întinde. Așa cum știu că elevele la care am făcut referire acolo n-au mai primit, când eu am părăsit sistemul, aceeași înțelegere și aceeași implicare necondiționată.
Există așadar oameni care vorbesc despre discriminare, se transformă în portavocile celor care o invocă, dar au la rândul lor limite serioase în a-și oferi ajutorul sau în a se asocia mental cu anumite cauze. Ceea ce este ipocrit. Sau pur și simplu uman, dacă privim situația cu toleranța pe care eu mi-o doresc globalizată.
Și oameni care nu vorbesc despre discriminare, pentru că nu o cunosc. Ei își oferă, dacă pot, ajutorul oricui, oricând, sub orice formă, fără să conteze dacă e cool sau nu cauza, dacă există ROI (*), dacă aruncă orzul pe gâște sau la cal. Oferă necondiționat și merg mai departe, fără regrete sau calcule suplimentare.
Și pe aceștia din urmă, un soi de rara avis sau de îngeri, îi ador! Și le mulțumesc pentru generozitate! Și nu îndrăznesc să le cer din nou ajutorul, doar le spun că cei luați de Raluca sub aripa ei sunt mult mai bine, iar noi continuăm să îi ajutăm.
Sursă poză: Pixabay (ilustrează un copil din India, dar sărăcia arată la fel indiferent de distanța geografică).
(*) Return on Investment, un indicator care măsoară profitabilitatea unei investiții.