Ce au în comun fusta, baba și AVC-ul?

Pentru că vremea din București este trei în unu ca cafeaua, vorba cântecului, dimineață iarnă, la prânz caniculă și seara primăvară, încerc să găsesc soluții vestimentare funcționale. Astfel am achiziționat un număr de trei fuste lungi pe care să le port cu pulovere și bluzoane oversize, pe sub care bag un tricou.

Ieri am purces la a o purta pe una dintre ele. Prima idee proastă a fost să aleg o fustă lungă după o noapte de insomnie, mulțumesc Cerului că nu m-am împleticit în ea și nu mi-am rupt gâtul!

A doua, să aleg ceva nou de îmbrăcat într-o zi în care am plecat de acasă la 6,30 și am mai ajuns exact când să mă culc.

Revenind, am pus fusta, un pulover lălâu și am început alergătura matinală pe scări sus-jos: pregătește pachețel, trezește copilul, strânge bagaje, bagă niște empowerment clasic de tipul “dacă nu ești gata plec fără tine!”, chestiuni uzuale. Outfit-ul rezistă, ba chiar s-a dovedit a fi super-comod, partea de jos fiind puțin elastică și cu un șliț lateral care chiar ajută la mers în viteză cum bag eu.

Până când am pornit-o în pas vioi către școală să iau copilul, am jurat că am făcut cea mai bună achiziție vestimentară ever. Apoi am început să remarc niște priviri bulversate pe la trecătorii cu care mă intersectam. Sunt obișnuită să se uite lumea la hainele mele, mai ales că uneori mă surprind și pe mine alegerile pe care le fac. Dar de data asta se holbau destul de vizibil spre fusta mea, o doamnă dând semne de semi-pareză, iar un domn cu multe decenii de bogat, mimând prime semne ale unei dureri în piept.

M-am uitat și eu în jos la punctul care părea de atracție: stângul meu ieșea maiestuos și ritmic dintr-o dihai crăpătura!

Fusta mea comodă, elastică, de mamă, purtabilă cu pantofi sport și pulover oversize, pe care o credeam perfectă pentru alergat în oraș, s-a dovedit a fi una mai potrivită de a dansa în club.

Concluzia: nu degeaba se face parada modei, oameni buni! Hainele trebuie văzute în mișcare, să te prinzi cât și cum descoperă. Când le încerci în cuștile acelea de câini numite cabine de probă, stând proțăpită în fața unei oglinzi, riști să pățești ca mine, provocând fără voie semne de AVC doamnelor cumsecade și infarct domnilor de vârsta a patra.