Toată perioada grădiniţei celui mic, am auzit aceeaşi ameninţare: dacă nu-l tund se va uita cruciş şi e păcat, că are ochi frumoşi. Văzând că nu merge cu chestii dătătoare de anxietate, doamna educatoare a schimbat la un moment dat placa, cu una mai pragmatică și echilibrată: copilul trebuie tuns pentru că stă cu mâna în păr chiar şi la masă.
Văzând totuși că nu o scoate la capat cu noi, ne-a lăsat în lățoșenia noastră.
De ce totuşi nu tundeam (și nu o prea facem nici acum) copilul? Nu dintr-o ambiţie stupidă şi nici pentru că îmi place părul lui atât de mult încât i-aş sacrifica privirea.
Ci pentru că am observat că unor prichinduți nu le place să fie tunși. Nu că nu le place, îi terorizează ideea! Nu o dată am plecat cu ai mei de pe scaunul frizerului cu pleata de la venire. Nu o dată am văzut copii în convulsii de atâta plâns în saloanele vizitate.
Ca mamă, nu doar că îmi aleg luptele, dar mă gândesc adesea dacă nu cumva unele dintre ele sunt mai importante pentru ei decât credem noi. Social am fost învăţaţi că băieţii trebuie să aibă freză scurtă şi regulamentară, iar fetele cosiţele strâns legate. Realitatea este că fiecare dintre noi ne simţim confortabil în mod diferit. Eu îmi amintesc că uram părul strâns în cozi, care îmi dădea dureri de scalp şi o oarecare imobilitate, preferând oricând o tunsoare periuţă. Sunt băieţi cărora părul lung le dă o siguranţă de sine. Cel mic al meu sigur preferă să se ascundă uneori în spatele bretonului. Iar cel mare este în momentul în care experimentează noi frizuri tocmai pentru că simte cum se schimbă acum, în prag de maturitate.
Ideea că “sunt copii şi nu ştiu ce e bine pentru ei” funcţionează atunci când vorbim de chestii importante legate de sănătatea fizică şi psihică. Părul însă (ca şi dinţii, care orice v-ar spune dentiştii, nu merită riscul, fie el şi minor, al unei anestezii generale la vârste mici), nu este atât de periculos pe cât pare. Oftalmologii (care invocă studii, nu gura lumii) zic că doar obturarea totală a vederii unui ochi pentru un timp îndelungat poate provoca probleme de sănătate. Ori părul are o mobilitate mare, nu stă ca un acoperiș. Am mai auzit și de riscul conjunctivitei. Tatăl lui suferă acum un episod și e tuns periuță.
Este părul lung pretențios?
DA! Se spală și usucă greu, accesoriile pentru băieți se găsesc mai ceva ca măștile de protecție din vremurile noastre, dimineața arată de parcă toată noaptea s-au jucat mâțele cu el.
Este părul lung acceptabil la băieți?
Eu zic că da. Mai ales la cei care fac sport și care au astfel un izolant natural al capului și pe frig și pe soare puternic. În plus părul ne schimbă fizionomia cel mai dramatic și e dreptul fiecăruia să-și aleagă stilul. Pe mine dacă m-ar tunde cineva forțat acum, probabil că aș resimți asta extrem de traumatic.
Concluzionând: nu pledez neapărat pentru plete, ci pentru dreptul copilului de a alege o chestie relativ minoră. Să nu uităm că există dileme și încercări parentale mult mai mari decât niște lațe zburătăcind prin aer la fiecare mișcare și niște mâini, nu întotdeauna curate, care încearcă să le potolească.