Un profesor de informatică din Argeș, a fost dat în judecată pentru comportament abuziv împotriva elevilor. Motivul: a amenințat cu o mătură un elev care vorbea la oră și a înjurat cu expresii precum “Paștele mă-tii de copil” o elevă care nu a vrut să semneze ceva document nesemnificativ, tipic pentru școala românească. Găsiți știrea în presa de azi.
Evident că vorbim despre incidente regretabile. Nu rezonez nicicum cu genul acesta de comportamente. Dar profesorii spun de prea mult timp că ar trebui să aibă la dispoziție instrumente punitive funcționale pentru astfel de cazuri. Uneori nu poți doar cu vorba bună să ții în frâu grupuri de minim 30 de elevi, dintre care minim 5 au comportamente care te pun în dificultate și dacă ar fi singuri în clasă.
Dincolo de neputința profesorului în cauză, mă întreb ce fel de părinți merg la Tribunal pentru așa ceva. Și ce fel de copii cresc ei.
“Ok, puiule, ai greșit, vorbeai la oră. Dar ce traumă să te alerge profesorul cu mătura! Hai să angajeze mama un avocat!”
Nu vorbim despre un caz izolat, ci este un adevărat trend. Văd tot mai des oameni mari, altminteri cam detașați de ideea de a-și educa progeniturile, care consideră școala un soi de centru de supraveghere pe timp de zi. În care profesorii trebuie să facă nu ce le cere jobul, ci ceea ce consideră fiecare mamă sau tată în parte. Iar dacă elevul o feștelește, cadrul didactic plătește.
Sunt de acord că educația înseamnă respect reciproc. Știu că există în sistem oameni care sigur nu au ce căuta. Dar de aici la a te lupta atroce pentru dreptul copilului tău de a greși, mi se pare un drum halucinant.
De aceea cred că unii părinți din zilele noastre au prea mult timp și prea mulți bani. Și folosesc aceste resurse total anapoda. În loc să ofere copiilor modele corecte de a rezolva conflicte, de a crea relații funcționale, de a cumpăra experiențe utile, pierd timpul în acțiuni conflictuale și foarte confuzante pentru niște caractere în formare. Iar banii pe obiecte fără valoare.
Astfel mulți puști din ziua de azi poartă brand-uri de oameni bogați și au mentalitate de bombardieri săraci.
Pot înțelege că acesta pare drumul ușor și rapid spre succes, pentru că așa îl prezintă imaginile false din zona virtuală. Realitatea la fel de este crudă ca întotdeauna: o pereche de pantofi șmecheri ne permitem toți. O viață echilibrată, cu opțiuni generoase de carieră, cu relații funcționale și cu acces la servicii de calitate, au doar cei care învață continuu și muncesc deștept. Restul e TikTok.