- 14/11/2022
Poate că Miorița, oaia noastră națională, ar fi trebuit să fie capră, astfel, împreună cu cea a vecinului și țapul ispășitor, am fi avut o triadă cu adevărat simbolică, numai bine de pus pe stemă.
Capra vecinului, care trebuie să moară pentru că și cea de peste gard a făcut-o, este mai mult decât reprezentativă pentru noi. Românul are ADN de invidios, poate și pentru că nu-l duce mereu capul să intre în profunzimea lucrurilor. Vede o mașină scumpă, își închipuie că-i simplu să o ai. Dar dincolo de invidie, trebuie să recunoaștem că e un soi de ticăloșie să-i dorești aproapelui răul doar pentru că ție nu ți-e bine.
Viața ne dă tuturor și bune și rele. Aritmetica ei este greu de intuit de către cei care nu sunt în pielea ta. Nu știm ce, cum, cât a plătit fiecare pentru ceea ce are. Dar asta nu-i împiedică pe mulți să se gândească cu pizmă la capra sănătoasă a vecinului lor.
Cât despre țap, numai de bine! Căutarea vinovatului este adevăratul nostru sport național. Dacă s-ar organiza campionate, i-am bate pe toți la diferențe uriașe de scor! Pe plaiurile noastre numai nebunii își mai asumă responsabilitatea. Oamenii normali la cap caută un vinovat și îl arată tuturor obsesiv. Aceasta este mentalitatea de campion!
Ar merge așadar o nouă baladă, una modernă, în ton cu vremurile și autor vag cunoscut. I-aș zice “Caprele cu trei vecini”, iar acțiunea s-ar desfășura cam așa: unul vrea să omoare capra vecinului său, de nervi că a lui e grav bolnavă, dar ăsta află și îl trimite și în curtea alăturată la vecinul mai bogat, care are un animal mai tânăr și mai frumos. Amândoi stabilesc să-l scoată țap ispășitor pe primar, care locuiește și el în apropiere.
La final toate trei caprele sunt moarte, primarul e tot în funcție, iar afară plouă pentru că se știe, comuniunea om-natură există chiar și în zilele noastre!