În ciuda faptului că ne credem foarte sofisticați și evoluați, noi, cei din specia umană, nu suntem prea diferiți de alte mamifere. Mergem biped, vorbim articulat și, credem noi, judecăm mai adânc, dar suntem programați întru supraviețuire și perpetuarea speciei.
Nici când vine vorba despre educația copiilor, lucrurile nu se schimbă prea mult. Îi îngrijim, suntem atenți la integritatea lor fizică și le transmitem datele, comportamentele, abilitățile necesare vieții. Fiecare după cum o vede.
Pentru că supraviețuirea este pe de o parte o chestiune individuală: eu să am, eu să pot, eu să fac. Dar și una de grup: găsirea unui statut astfel încât ceilalți să nu ne mănânce cu fulgi cu tot.
Asta facem toți, exeptând cazurile patologice de părinți denaturați.
Mai există însă o componentă, pe care doar oamenii de succes o știu. Aceea de a-i privi pe ceilalți nu doar ca potențiali competitori, ci și ca pe niște centre de profit, oricât de imoral ar părea. Fie în industria diverismentului, sport sau producerea de plăcinte, oamenii care se ridică deasupra celorlalți știu că nu este suficient să fii mai bun, nici să-ți omori concurența, ci trebuie și să seduci masele, să spui povești frumoase, să fii chiar tu un personaj.
Roger Federer povestea la un moment dat că în ciuda faptului că devenise cel mai bun, avea uriașe dificultăți în a-și găsi sponsori. Iată un personaj serios, muncitor, talentat, dar total neofertant pentru masele largi de spectatori.
În contrapartidă există acum numeroase vedetuțe de carton cu milionane de followers în Social Media, care tot ce fac e să reușească nu neapărat să ne influențeze cât să ne distragă atenția de la altele.
Dacă mă întrebați (știu că n-aveați de gând!) nici piața muncii cea lipsită de sclipici nu e cu mult diferită. Nu este suficient să fii bun în meseria ta, trebuie să poți obține validările altora, să poți fi acceptat într-o echipă, să ai stofă de vedetă, dar să știi și când să-i lași pe alții să strălucească.
Din punct de vedere al educației, paradigma se schimbă așadar. Este important “eu” și asta fac toți părinții când își lasă copiii să-și impună cu forța un statut, dar este și mai important “ceilalți” și asta puțini pricep și chiar mai puțini practică.
De fiecare dată când vă mândriți așadar de puterea fizică și agresivitatea copilului vostru în grup, gândiți-vă câți au reușit să obțină succesul profesional și personal cu ghioaga. Supraviețuirea, da, dar succesul, acela trainic și durabil, necesită muncă, deșteptăciune, talent, fler. Uneori și niște smetii date altora, dar și acestea plasate cu cap.
Oricât credeți că se vor schimba vremurile, cu susul în jos nu vin. Admirați-le așadar noile abilități, curiozitatea, pasiunile, dorința de a învăța, nu instinctele primare. Astea oricum nu dispar și se activează rapid în caz de pericol.
Pe aceeași temă: Inteligența socială