- 16/07/2019
Aș descrie experiența spaniolă cu trei exemple:
Doamnele de la curățenie apăreau după un algoritm greu de ghicit. Într-o zi, am rugat-o pe una dintre ele să iasă din cameră pentru a ne lua costumele de baie, iar ea a mers în camera alăturată pentru a-şi continua treaba. Când am terminat, am văzut-o acolo schimbând cearceaful de pe pat: se distra ca un copil mic fluturându-l grațios înainte de a-l așeza. A fost singura dată când am văzut curățenia făcută relaxat, fără grabă, transpirații și limită de timp. Ba chiar cu bucurie.
La unul dintre restaurante, un șef stătea la intrare pentru a atrage clienți. Am văzut asta des în Grecia, dar discursul este adesea un sales pitch destul de focusat pe nevoile intuite ale clientului. Omul ăsta nu vindea însă nimic. Se bucura de interacțiunea cu oamenii, întreba cu sinceră curiozitate, nu se supăra de refuzuri, relaţiona cu o savoare pe care n-am mai văzut-o până acum. Cu bucurie.
În Barcelona, pe care am vizitat-o scurt, stând la semafor, l-am urmărit pe cel care mătură strada cântând tare în timp ce muncea: interpreta de parcă era la un show televizat. Văzând amuzamentul celor din mașini, ridica spectacolul la un alt nivel. Atitudinea făcea totul! Când semaforul a devenit verde ne-a explicat repede:
– Oricum muncim toată ziua. Măcar să o facem cu bucurie!
Alegría. Așa mi s-a arătat Costa Brava, cu multă culoare şi bucurie.
Tossa de Mar, locul în care am petrecut cea mai mare parte a vacanței, este o localitate superbă situată într-un golfuleț pe a cărui laterală este Orașul Vechi ca o cetate care supraveghează împrejurimile.
Arată mai spectaculos decât în pozele de prezentare, este mai aerisit și cosmopolit, iar natura de acolo pare că l-a inspirat pe Gaudi în arhitectura lui.
Peste tot sunt fundele galbene şi steagul care simbolizează dorința de independență a Cataloniei: pe stâlpii de curent, pe grilajele bisericilor, în balcoane, intersecții, chiar și pe echipamentul salvamarilor.
Am stat într-un hotel făcut în așa fel încât să vezi atuurile locului oriunde te-ai afla: în cameră, la masă, la bar, la piscină, chiar și pe scări.
Am mâncat paella, crema lor catalană, soiuri de pește despre care nici nu auzisem.Cea mai bună masă este întotdeauna la restaurantul recomandat de localnici și așa a fost și aici.
În ciuda unei telenovele adolescentine și a unor schimbări de stare generate la cel mic de activitatea fizică intensă, a fost cea mai relaxantă parte a vacanței, pur și simplu nu te poți supăra acolo!
Orașul vechi pe care l-am vizitat aproape de final este superb. Ușor accesibil, bine întreținut, fotogenic, cuceritor.
Cel mai fotografiat obiectiv este statuia Avei Gardner care a filmat cândva acolo. Trist este că mulți se pozează în ipostaze puțin măgulitoare pentru divă, după cum arată părţile bine lustruite. N-a fost cazul nostru, totuşi! 🙂
Am trecut și prin Barcelona, scurt și cuprinzător, pentru că nimeni în afară de mine nu avea chef. Am bifat doar parcul Güell, atât s-a putut de data asta. O minunăție, după cum vă puteți da seama din fotografiile făcute de Cristi.
Şi de mine:
Cel mai frumos moment a fost în ultima seară, când o doamnă din România stabilită de mulți ani în Elveția, ne-a făcut cadou ciocolată.
Abia ce ne cunoscusem pe plajă, a fost așadar un gest surprinzător de generozitate, care a încheiat cumva simbolic vacanța noastră.
Dacă ar fi să găsesc partea enervantă, pentru simetrie, baia camerei a fost cel puţin surprinzătoare pentru mine. Peretele exterior era de sticlă, mată ce-i drept, concept creativ şi foarte interesant, dar complicat pentru logistica duşurilor şi folositul toaletei în creierii nopţilor. Iar personajul din poză, un Hopa Mitică gonflabil care avea pierderi de lichid stând astfel în budă aproape tot sejurul, nu a ajutat nici el! Apoi am ajuns în Ljublijana şi am văzut că se poate muuuult mai rău, peretele fiind total transparent! 🙂
Am uitat să vă spun că cel mic a prins subit aici de febra vloggingului. Probabil peisajul l-a inspirat şi pe el, aşa că avem toţi telefoanele pline de filmuleţele cu impresiile lui. Cele de pe plajă sunt aur!
Dacă vreţi să mergeţi în Tossa de Mar am aceeaşi recomandare ca la Paris: nu-i o destinaţie ieftină, nu-i nici de vândut rinichiul, dar necesită o oarecare relaxare financiară. În plus vă pot fi de ajutor opincile acelea de intrat în apă, deşi zona este cunoscută pentru pietrele ei rotunjite, decorative, nisipul aspru şi pietrişul de pe mal pot provoca ceva disconfort.
A fost frumos, acum ne-am întors la realitate. Mulţumiri project managerului pentru vacanţe, celor rămaşi acasă pentru că au preluat din responsabilitătile noastre şi celor care au făcut poze frumoase că am avut ce pune aici! 🙂