Sunt proaspăt întoarsă din vacanță, deci îngropată în rufe murdare și fără chef de treabă. Fac așadar o scurtă recapitulare a verii care s-a încheiat, organizată frumos, cât să nu o uit.
Trei din dulap
Lunile acestea am purtat obsesiv următoarele chestii:
Scoici – le-am avut la gât, la picior, la mână. Nu cred că există poză din sezonul ăsta să nu se vadă un astfel de accesoriu.
(Colier Zara)
Cămăși – normale, supradimensionate, rochii-cămașă, albe, colorate, purtate cu fustă sau pantalon, au fost o altă constantă a garderobei mele.
(Cămașă Ralph Lauren)
Sclipici – nu știu ce m-a apucat, cert este că am folosit aproape zilnic un ulei uscat sclipicios. Din fericire este puțin vizibil, mai degrabă iese în evidență mirosul decât strălucirea.
(Ulei uscat Nuxe)
Trei din vacanțe
Am strâns multe amintiri, este greu să aleg trei, dar fac un efort:
Pe plaja din Spania, domnul care se ocupa cu închiriatul șezlongurilor s-a dovedit un tip sufletist și amuzant. La un moment dat a apărut un cuplu format dintr-o doamnă grăsună, atotștiitoare și atotdecizională și un slăbănog de soț coaieless care nu ieșea din vorba ei. După ce doamna a comentat intens despre pozițiile în care și-ar putea pune șezlongul, încercând diverse variante, tipul de la închirieri i l-a vândut pe cel mai bun, zicea el, deși chiar nu părea cu nimic special.
Încântată de afacere, doamna și-a instalat confortabil toate cele. Iar după câteva minute a ieșit din apă și vecina lor de șezlong: o tipă topless, deloc rea, care i-a lăsat pe ambii cu gurile căscate, iar pe tipul cu șezlongurile cu un zâmbet complice și amuzat.
În Bulgaria stăteam pe balcon și contemplam pierdută în peisaj imaginea care mi se arăta pentru prima oară. Era frumos, cer senin, liniște, vegetație, apă, soare, eram deja într-o plăcută stare soră cu mindfulnesu’. Și deodată contemplația îmi este întreruptă de o muzică dubioasă, iar pe podul din mijlocul piscinei la care mă holbam încep să danseze stângaci două animatoare ieșite din formă și ritm.
Am râs copios și m-am bucurat să aflu că în fiecare zi la ora 18,00 trecute fix, comedia s-a repetat întocmai.
În Grecia, despre care vă povestesc detaliat altă dată, am avut cu noi un uriaș flamingo gonflabil, roz sidefat, care ne-a provocat multe probleme logistice, dar a și făcut furori pe plajă. Primul său transport a fost epic, evident că s-a nimerit și pe o distanță inconfortabil de mare:
Trei nevoi personale
Vara asta am conștientizat cele trei nevoi pe care le tot împing în negare, ceea ce îmi dăunează zdavăn:
– Spațiu personal, în ciuda faptului că am cele mai mari dulapuri din casă tot mă simt cotropită.
– Timp pentru mine, am realizat asta când m-am trezit tăindu-mi unghiile în mașină pe drumul de întors, convinsă fiind că nu voi avea timp acasă (trist este că am avut dreptate).
– Aprecieri, care nu prea mai au loc de critici, și devine astfel greu să-mi echilibreaz părerea despre sine când din exterior balanța stă șuie.
Dezavantajul de a fi singura femeie din casă este acela că nimeni nu îmi înțelege supărările, problemele sau prioritățile. Și nu e răsfăț, ci realitatea, e greu când ești majoritar să-i înțelegi pe cei puțini și altfel.
Dar acum că le-am pus în pagină, stă în puterea mea să le trec în practică.
Acestea fiind zise, cam asta mi-a fost vara: bipolară și plimbăreață. Revin cu noi vorbe cu și despre de toate cât de curând.