Mă uit în jur și văd un val de critici și nemulțumiri. Unul absolut justificat, dar care în loc să rezolve ceva se ridică mai sus, mai amenințător, asemeni unei furtuni care devine din ce în ce mai violentă.
Suntem guvernați de ambiții politice, interese proprii sau de grup, ignoranță, răutate. Nu are cum să iasă ceva bun din acest cocktail păgubos.
Totuși dincolo de a încerca să schimbăm ansamblul, care e greu de urnit fiind construit în zeci de ani sub ochii noștri hipnotizați, am putea începe să modificăm mici piese. Metehne personale, lucruri care stau în puterea noastră, minuscule intervenții care, asemeni valului de mai sus, să crească și să devină semnificative, notabile, bune de prezentat în jurnalele de știri.
Ce putem face așadar?
Curățenie. În case, în împrejurimi, în locurile pe care le frecventăm ca turiști. Să nu mai aruncăm mizerii pe fereastră, că nu dispar miraculos într-un vortex de reciclare, ci ajung direct în apa pe care o bem și în aerul pe care îl respirăm.
Să nu așteptăm Primăria, Guvernul și Armata să ridice hârtiile sau să ne taie bălăriile. Să mai și muncim, că japonezii așa fac și nu le merge rău deloc.
Politeţe. Ştiu că sună a discursul bunicii, dar politeţea este un instrument social foarte util. Ne ajută să creăm şi să menţinem legături, astfel încât la nevoie să avem pe cine conta. Construieşte un mediu respirabil şi ajută nu doar în zona de socializare, dar şi pentru a construi limite rezonabile în interacţiunea cu alţii. Salutul, zâmbetul, folosirea cuvintelor adecvate în comunicare, distanţa socială optimă, vestimentaţia reprezintă pietrele de bază ale interacţiunilor umane.
Şi, din păcate, am uitat de ele. Acum pare absolut rezonabil să ieşim pe stradă în burta goală sau pijamale, să înjurăm pe oricine, oricând, să comentăm anapoda, să intrăm în sufletul oamenilor fără a fi forţaţi de împrejurări. Nu știu în cazul acesta dacă mai putem vorbi despre grupuri sociale, am putea să trecem din nou la organizarea de haită, pentru că atât timp cât reacţionăm instinctual şi nu conform unor filtre date de educaţie, devenim în mod cert animale.
Implicare. Şi când spun asta, nu mă refer la a posta pe Facebook imagini sau filmuleţe însoţite de comentarii supărate, ci la a pune mâna şi rezolva cumva situaţia problematică. Sunat la 112, apucat o lopată, chemat ajutoare, investit bani si timp în activităţi de ajutor. Inclusiv în zona de business este dezamăgitor cât de puţine companii sunt dispuse să se implice real în probleme care ţin de angajaţi, educaţie sau piaţa muncii. Toţi aşteaptă cu mâna întinsă şi gura închisă spre politicieni, uitând că stă şi în puterea lor să facă ceva.
Respectarea regulilor. Suntem aşii anarhiei. Dacă pe un indicator scrie interzis la dreapta, măcar un sfert dintre şoferi îl vor ignora după ce se asigură că nu-i vede nimeni. Regulile sunt făcute pentru a ne proteja şi pentru a asigura ordinea socială. Că unii vor să facă altele noi, pentru protectia propriilor dosuri, punându-le in pericol pe ale noastre, nu înseamnă că toate celelalte reguli trebuie încălcate.
Probatul papucilor celorlalţi. La noi în Domneşti a început sezonul aruncatul puilor de animale din curţi. Găsim ba pisici, ba câinii, în pungi, cutii, cearceafuri prin colţuri de străzi.
Stăpânii lor nu au, evident, nici macar o idee cum este să primeşti în fiecare sezon trei-patru astfel de transporturi. A te pune în pielea celuilalt este nu doar o chestie de empatie, ci este un instrument care ajută la păstrarea unui mediu social normal.
Votul. Abia dacă jumătate dintre români ies la vot, majoritatea fiind formată din cei care sunt motivaţi într-un fel sau altul să o facă. Apoi ne luptăm vitejește cu rezultatele alegerilor câte un cincinal. Nu există “nu am cu cine vota”, opţiuni sunt întotdeauna, doar că trebuie să existe şi disponibilitatea de a le dibui. Atât timp cât vom sta lobotomizaţi în faţa televizoarelor şi vom citi doar presa din bula noastră, ne vom învârti în acelaşi cerc al alegerilor păguboase, asemeni unui şoarece în rotița sa.
Iată că sunt ceva opţiuni, nu tocmai comode, dar care ţin 100% de noi. Și totuși parcă nu au haz dacă rămânem fără politicieni pe care să dăm vina! 🙂
(Poza cu blănoșii este luată de pe grupul de Facebook Anunțuri Domnești (IF). Au fost găsiți într-o pungă, aproape morți, cu roiuri de muște printre ei. Sunt acum curați prin intervenția salvatoare a unui vecin și disponibili pentru adopție. Găsiți aici detalii.)
Bravo Valentina, frumos articol, daca trezeste spiritul civic in cateva persoane este un pas inainte, weekend insorit!
Mulțumesc mult, Alin! (Și mii de scuze pentru întârziere!)