De când stăm la bază mâncăm, mâncăm, mâncăm. Proviziile sunt încă departe de a fi terminate, însă ideile de meniuri zilnice sunt tot mai puține. Așa că am încercat opțiunile online disponibile, ce-i drept mai rare în cazul nostru care petrecem de pandemie într-o localitate limitrofă Bucureștiului, nu în buricul târgului.
Variantele sunt limitate, deși dacă stăm să calculăm corect, n-ar trebui. Dar cele pe care le avem se înscriu într-o traiectorie deja desenată de majoritatea livratorilor pe care îi știu de pe când aveam încă biroul+after în București. Și anume:
1. Bucătarul este furnizorul de congelate. Șnițelul e congelat, orezul asemenea, legumele, sarmalele, carnea din ciorbă, desertul. Și, așa cum este normal, găsești furnizorul ăsta și la alții. Aceleși gusturi așadar, texturi, mirosuri, diferă sarea scăpată la încălzit și prețul.
Eu înțeleg cum stă treaba cu logistica din bucătărie, mai ales că gătesc intensiv. Dar tocmai că cel mai simplu mi-e și mie să trântesc conținutul unei pungi congelate în tigaie. Deci mă aștept să cumpăr de la unii care au un business bazat pe mâncare ceva mai elaborat, mai gustos, mai altfel.
2. Bucătarul are școala vieții. Altfel nu se explică mâncarea absolut mediocră care a ajuns uneori pe masa noastră. Poate că atunci când ești la restaurant, te servesc alții, există un plating și o ambianță, pui niște sare și piper iar farfuria pare mâncabilă. Când însă o scoți dintr-o pungă, adesea neprimitoare și deschizi caserola asortată cu ea, dezamăgirea simțită e uneori soră cu înjurătura de mamă.
3. Că tot am ajuns aici, ambalarea este adesea odioasă. Mai ales noile pungi vidate îți taie cheful de a servi ce e în ele. Orice diș arată a fi regurgitat de o pisică hulpavă. Nu mai zic de caserolele acelea clasice din spumă plăsticoasă. Dacă n-aș cunoaște piața aș spune că nu există alte opțiuni. Dar sunt multe, unele chiar mai ecologice/ sănătoase.
4. Nota 10 în schimb pentru livrare. Timp estimat corect, toată comanda primită integral, tot ce e în meniu este disponibil pentru comandă. De apreciat!
5. Deserturile sunt cele mai nasoale. Clătite tip scoarță cu gem făcut din apă, zahăr, colorant și arome, papanași ofiliți, iar plăcinta cu mere a unui maestru de top pe care-l vedem la tv a întrecut orice așteptare! A rămas nemâncată în ciuda faptului că și încercările mele nereușite în materie de dulciuri sfârșesc în stomac, nu la tomberon.
Mulți din industria asta dau vina pe criză, pe context, clienți, piață. Dar unul nu te întreabă după ce ți-a livrat cum ți s-a părut mâncarea! Probabil că știu deja.
Altminteri dacă aveți recomandări, lăsați-mi vă rog în comentarii. Mai e mult de stat la bază, iar ideile mele se împuținează vertiginos.
In Belgia, in supermarket, exista niste clatite pre/semi-preparate din faina integrala pe care jumatatea-mai-buna le incalzeste putin intr-o tigaie, apoi le asorteaza cu diverse creme / inghetata / frisca / fructe. Mi se pare unul din cele mai bune si rapide deserturi, in afara de clasicul iaurt natur cu fructe proaspete adaugate. Nu stiu daca se gasesc si in Ro, dar daca da, ar putea fi o optiune buna.
Sunt și la noi unele la Mega, dar din făină albă și o tonă de zahăr. Ce-i drept mult mai gustoase decât cele mâncate până acum de pe la livratori.