Pauză

Statul forțat în casă ne-a costat din punct de vedere psihologic mai mult decât suntem dispuși să recunoaștem. Se vede cu ochiul liber: numărul opiniilor bizare și cu potențial extremist a crescut, s-au viralizat subiecte care aveau un minim risc de vătămare, iar tensiunile cresc de parcă dă cineva constant focul puțin mai tare.

Că tot am ajuns aici, pentru celor care ridică în slăvi munca de acasă, le recomand să urmărească două-trei calupuri publicitare televizate. Scenariile făcute din și post-izolare sunt idioate de-a dreptul, premiul întâi cu coroniță luându-l și de data asta un falnic producător de bere care ne explică cum a venit, în sfârșit, vremea bărbaților, după atâta răsfăț feminin. Bravo, mă, genial, exact așa a fost: noi am făcut cumpărături online și am melițat prostii, iar ei au suportat cu stoicism. Merită o bere proastă pentru asta!

Oricum, multe dintre cele care ne intrigă acum se vor dovedi exact ce sunt: fumigene, prostii, pierdere de vreme. Vorbe aruncate anapoda, fapte prezentate distorsionat, aberații spuse cam prea convingător. Care se vor pierde în negura uitării fără să câștigăm ceva din ele – schimbarea nu se face pentru că avem opinii, ci pentru că muncim pentru ea.

Dar este tare obositor când majoritățile își încep gălăgia. Când cred că părerea lor contează, că un share pe Facebook salvează lumea și o petiție online restaurează pacea și prietenia. E greu să-ți păstrezi echilibrul când unii exagerează cu hiperprotecția și pe alții îi doare în cot, când neimplicarea a devenit o crimă, deși nici a acționa nu mai pare tocmai un act eroic.

Probabil că avem nevoie de aceste supape pentru a gestiona prea-plinul emoțional. Că pe unii îi ajută tot zgomotul exterior. Că le face bine implicarea, chiar dacă este cumva mimată. Și polarizarea în jurul unei abordări. Că ne trebuie opinii idioate și inflenceri de carton tocmai ca să ne dea dreptul unor reacții după chipul și asemănarea lor.

Eu însă am făcut o pauză. Îmi lipsește liniștea, îmi lipsesc abordări înțelepte și îmi lipsește Seninia. Din păcate și optimismul că le voi revedea curând.