Tocmai ce ne-am întors din Skiathos, destinația de vacanță care este deja la capitolul “revedere”, anul trecut bifând-o cam tot pe vremea asta. A fost și acum grozav, minunat, relaxant.
Ce ne place acolo?
Multitudinea de plaje, diferite și spectaculoase. La Mandraki există o zonă deșertică desprinsă parcă de pe o altă planetă.
La Koukounaries, în mijlocul unei rezervații naturale, am ascultat un playlist care m-a adus în zilele noastre, iar la Kanapitsa, care este îngustă cât doi pași de Ghiță Mureșan, am mâncat dumnezeiește. Pe Agia Paraskevi a fost cu adevărat primejdios, întrucât am înotat cu un cârd de lebede și alte păsăreturi păstorite de un lebădoi isteric.
Mixul de turiști. Este o lume pestriță, ca un autentic turn Babel. Am văzut mai mulți români ca anul trecut, dar majoritatea este încă formată din greci, italieni, francezi, englezi, ceva nordici.
Peisajele. Este o insulă superbă, nu am condei să o pot descrie adecvat.
Ce am făcut în plus de data asta acesta față de anul trecut?
Am găsit curajul să ne urcăm pe o barcă și să facem celebrul tur “Mamma Mia!” pe Skopelos (o găselniţă grecească de marketing, noi nici macar nu am văzut filmul, iar locurile chiar nu au nevoie de astfel de artificii). Căpitanul avea mari probleme de management al nervilor și vorbea o engleză aproape monosilabică, dar a fost meseriaş, aproape că ne-a băgat în Blue Cave cu vaporul și a condus decent pe o mare destul de capricioasă.
Plaja Lalaria a ajuns rapid în topul preferințelor mele, deși n-am atins-o încă, am văzut-o doar de pe barcă.
Iar Skopelos, cu străduțele sale mici și înghesuite, mi-a plăcut la fel de mult ca Skiathos. Am încăput totuși 🙂
Dar cea mai mare dovadă a eroismului nostru este că am închiriat bărci și am purces la explorat insula fără ajutor specializat (și nevrozat ca la Skopelos). Este adevărat că prietenii noștri aveau deja experiență și ne-au fost de mare ajutor.
Dar chiar și așa, căpitănia tribului și copilul cel mare merită o rundă de aplauze. Să ajungi din larg pe niște plaje aproape sălbatice este tare de tot! Un soi de naufragiu controlat, care trezeşte o mixtură de sentimente greu de alcătuit altfel.
N-am mai ajuns la Kastro, l-am explorat anul trecut, este impresionant și merită revăzut. Am mâncat totuși la un restaurant din apropiere care dezvăluie întreaga panoramă a insulei.
V-am zis cu naufragiatul, care-i partea cu fierbințelile?
Un accident care părea minor, aproape mi-a mutilat picioarele. Domnul care ne servea micul dejun, român de-al nostru altminteri, a pus ceainicul cu apă fierbinte pe colțul mesei. Adormită fiind, nu l-am văzut, de aceea nu știu cum am reușit să-i vărs conținutul pe picioare. Am o arsură serioasă pe cel stâng, dreptul a ieșit mai bine din accident. Deși aveam asigurare medicală, am preferat să primesc primul ajutor de la prietenul nostru care este doctor.
Cel mai trist a fost că în zilele următoare, în ciuda explicațiilor mele detaliate asupra greșelilor de manipulare, ceainicurile au continuat să fie puse în colțurile meselor. Ar fi groaznic să treacă prin coșmarul meu un copil şi se perindau câţiva pe acolo!
Ne-am întoarce?
Cu siguranță da. Partea care nu-mi place la Skiathos este aceea că poate fi vizitată doar cu feribotul sau cu avionul. Deși ambele variante sunt confortabile, avionul aterizează pe o pistă care începe din mare, iar feribotul poate fi aglomerat și întârziat (aproape o oră la plecare).
Partea frumoasă la mersul pe apă este totuşi punctul de plecare sau întoarcere: portul Volos, care îmi place la fel de mult ca Salonicul.
La final o mostră de umor turistic. Pe motorul bărcii noastre închiriate, cineva a făcut o completare aproape muzicală:
Și un bonus: în Skiathos sunt cele mai grase pisici, mai babane chiar ca Albul nostru.
Mulţumim prietenilor că ne-au suportat şi nu ne-au lăsat la greu. O rundă speciala de mulţumiri merge la Doctorul Oancea pentru ajutorul medical primit.
O tonă de îmbrăţişări lui Tataio, care a avut grijă ca totul să fie în regulă acasă, lucru deloc uşor! Pupici şi pentru vecinii mei, care până acum m-au salvat de câteva ori cu tata.
Gata, a venit toamna, trebuie să ne cuminţim!