Suntem presați să credem că viața este despre succes, despre bani, celebritate. În fiecare dintre noi stă ascuns un Gates sau un Jobs, o frumusețe de Hollywood sau o J. K. Rowling care pot fi oricând activate doar cu puterea minții. Nu vrem noi, nu stim, amânăm, dar succesul ne este foarte accesibil.
Nu-mi prea plac bullshit-urile de tip NLP, așa că eu zic altceva: viața oamenilor (ca și a necuvântătoarelor) este strict despre supraviețuire. Că unii o duc la un alt nivel, bravo lor!
Existența noastră este așadar despre a pune pâinea pe masă și diverse altele auxiliare. Cum ar fi, despre dus gunoiul. Despre spălat copilul la fund. Despre pus rufele în coș sau la uscat. Despre curațat pantofii. Despre a munci, a dormi, a ne hidrata. A iubi, a învăța și a socializa.
Ca părinți sperăm ca ai nostri copii să nu aibă griji și greutăți ca adult, ca viaţa lor să fie cu succes, bani, celebritate, că tot e la îndemâna oricui să reuşească. Dar uităm că şi cei care au găsit reţeta succesului se şterg la fund, muncesc (deseori obsesiv), dorm, se hidrateaza, iubesc, învaţă şi socializează. Suferă, obosesc, eşuează, se îmbolnăvesc.
Goana după o viaţă uşoară mi se pare așadar o naivitate. Este adevărat că mai bine bogat şi sănătos decât sărac şi bolnav, dar nimănui nu îi este usor, indiferent de mărimea contului în bancă sau de numărul de pagini returnate de Google la o căutare a numelui.
Ar trebui aşadar să ne asumam firescul vieţii. Adică să punem pâinea pe masă, nu întotdeauna dintr-o pasiune arzătoare pentru meseria avută, ci uneori doar din nevoia de a mânca. Să ducem gunoiul, să ne curăţăm pantofii, să spălăm rufele, să ne asumăm cei şase ani de acasă ai copiilor noştri. Să visăm, să ne planificăm reușitele, iar dacă nu ne ies să ne mulțumim cu o vacanță frumoasă. Dar să supraviețuim, să mergem mai departe, să trăim frumos.
Succesul este, de fapt, nefirescul. Sunt prea puţini cei care platesc pe alţii să le presteze rutina cotidiană pentru ca ei să meargă cu avionul în locuri exotice doar să semneze un contract. Şi oricât de simplu ni se pare nouă, au si ei lupta lor pentru supravieţuire, mai acerbă, mai încrâncenată şi, mai presus de toate, publică, sub privirea critică a tuturor.