Doamna de la Poliția Locală, care stă de veghe lângă școala copilului mic, a reușit să facă din haosul din trafic și de pe trotuare ceva organizat. Dă amenzi fictive unui om fără adăpost, doar pentru a-l determina să nu-și mai facă nevoile pe stradă. Mediază conflicte între părinți, ajută copiii să traverseze strada. Poartă mereu ruj pe buze, are întotdeauna un răspuns pertinent.
Și a fost prima figură feminină pe care am văzut-o azi. O femeie pusă într-o postură profesională considerată în mod tradițional masculină, care își face bine treaba, cu grația dată de gen. Nu o ajută statura, nici statutul, dar reușește cumva să găsească soluții corecte.
Așa suntem Noi. Din orice facem ceva. Reușim să dilatăm timpul, spațiul, valoarea banilor și a relațiilor. În trupuri care nu par a avea putere se ivesc forțe neașteptate. Pe tocuri sau în pantofi sport putem alerga la fel de repede dacă sesizăm un pericol. Ne luptăm cu un întreg Univers atunci când simțim că cineva drag nouă are nevoie de acest război. Cu sufletul franjuri găsim blândețea de a repara inimile altora. Obosite până la epuizare tot mai putem face ceva, dacă trebuie.
Ca doamna pe care am întâlnit-o la primele ore ale dimineții știu multe alte femei. Care fac Rai din ce au, chiar dacă par înconjurate de iad. Care sunt în competiție doar cu timpul și cu forțele proprii. Care pot orice, oricând, oricât și nu uită să-și dea cu ruj pe buze sau cu lac pe unghii.
La mulți ani nouă! 🤍