Greșeli

M-am gândit mult dacă să scriu (iar) despre greșeli folosind (de această dată) exemple proprii. Dar într-o lume tot mai sufocată de perfecțiune consider cele povestite azi un exercițiu bun.

Iată câteva dintre erorile mele:

– La începutul carierei am calculat greșit un buget de instruire. Pare o greșeală fără consecințe majore, dar asta a însemnat pentru ofertanți un audit costisitor al căror costuri nu au fost recuperate. Iar pentru angajații care știau că programul a fost acceptat, o promisiune neonorată. Cursurile erau pe cale să înceapă când o duduie nedormită de la HR a realizat că făcuse propunerea de buget către top management uitând niște zerouri. Calculul aprobat era așadar de 50 de ori mai mic decât cel real. Programul a fost sistat, toți cei implicați au avut de suferit.

– Altă dată am trimis un short-list către toți colegii în loc să-l trimit doar managerului care angaja. Trei CV-uri și trei profile profesionale cuprinzând detalii sensibile precum salariul, disponibilitatea și alte negociabile au ajuns așadar publice. Era un job tehnic, greu de recrutat și selectat, iar neatenția mea de moment a compromis o lună de muncă. Nu mai spun despre deschiderea unei cutii a Pandorei cu discuții ulterioare despre salarii.

– Trecând la antreprenoriat, în primă fază am gândit subdimensionat politica de prețuri. A fost o greșeală voită (asumată se zice modern) care m-a ajutat să atrag rapid clienți la care nici nu visam, dar care m-a costat exact cât m-a ajutat. Un cerc vicios greu de rupt.

În general am ratat multe oportunități. Unele purtând mantie de invizibilitate, altele trecând prin analize mult prea riguroase. Am prioritizat convenabil. M-am încăpățânat să cred că am dreptate.

Privind retroactiv, în fiecare proiect de-al meu aș schimba câte ceva. Durata, resursele implicate, prețul. Și cred că cei care spun contrariul sunt încă în confuzie sau au trecut în ipocrizie. Este imposibil ca pe măsură ce capeți experiență profesională sau de viață să nu vezi și aspecte pe care le-ai ratat sau să nu interpretezi altfel indicatori, comportamente, informații sau întâmplări.

Este adevărat că timpul ne învață să contracarăm sau să evităm greșeli. Sau măcar să o alegem pe cea care costă puțin. Refacând scenarii, regândind mental demersuri, testând, confruntând, întrebând, comparând. Iar o eroare comisă devine garanția evitării altora similare sau înlănțuite.

Totodată este înțelept să realizăm că la acel moment, cu resursele de atunci, așa s-a putut. Nu degeaba se roagă românul să primească mintea “de pe urmă”. Este inutil și trist a retrăi aceelași scenariu eronat, oricât de grele au fost consecințele sale. Pentru că viața înseamnă și învățare și eroare.

Acestea fiind zise, m-ar ajuta totuși să-mi spuneți și voi despre greșelile profesionale sau personale notabile din palmares. Altfel încep să cred că trăiesc într-o lume perfectă în care doar eu am m-am nimerit cu defect 🙂