Se încheie o săptămână de foc, cu drumuri, ștampile și formulare multe. Și diverse, că așa se potrivește să vină toate odată, buluc.
Am simțit cum joc la limită: timpul, energia, rezultatele, nervii, toate păreau a se epuiza cu puțin înainte de termen. Un carusel emoțional, un râsul-plânsul continuu.
Astea pleacă și vin altele, unele bune, altele nebune. Cert este că în toată agitația asta am crezut că o iau razna la propriu. Nu vorbesc despre momentele de nervi sau de epuizare, acelea îmi sunt deja cunoscute, știu când vin, cât țin, ce fac să supraviețuiesc.
Dar permanent, în momentele de maximă concentrare, când stăteam în fața laptopului de exemplu, începea un soi de halucinații olfactive. Mă bântuia așadar un miros parfumat artificial, ceva combinație de brăduț cu oceanic. Știți la ce mă refer, combinația aceea pur chimică fără legătură cu realitatea și care persistă obsedant.
Nu era un miros urât, dar mă enerva că apărea din neant și mi se părea că e semn rău dacă nu-i găsesc sursa.
Inițial am luat biroul la puricat. Sub presiunea timpului, spațiul de lucru este ultimul în care dai cu târnul, dar jur că i-am luat fiecare colțișor la mână. Nu era nimic, dar m-am mutat pe o canapea. Mirosul apărea din senin, fără o logică sesizabilă, și aici. Am luat husa roșie la nas centimetru cu centimetru. N-am să descriu curcubeul olfactiv sesizat, dar mirosul care mă bântuia lipsea cu desăvârșire. M-am mutat la masa din bucătărie. Cartofi prajiți, miros de ceapă fiartă, ardei umpluți (vecinii gătesc intensiv) și uneori brăduț cu ocean plutind vag în jurul meu.
Mi-am amușinat în nenumărate rânduri hainele, părul, laptopul. Nimic. Apărea când și când, dispărând la fel de misterios. Am întrebat pe alții dacă simt, iar privirea lor mă îngrijora mai tare. Eram convinsă că trebuie să vizitez un psihiatru.
Ieri dimineață, când m-am încălțat, nu știu cum de mi-am ridicat pantofii mai sus ca de obicei. Ce credeți? Adidașii mei îmbulinați (cei din poza de mai sus), pe care i-am purtat intensiv zilele astea din motive de confort și versatilitate, sunt tratați cu ceva miros, probabil să îl acopere pe cel de plastic. Și pe cel de picioare.
Nu e de ajuns că au scârț, poluându-mă auditiv la fiecare pas, bonusul pare componenta olfactivă de brăduț cu ocean. Măcar au buline și îmi zic picioarele bogdaproste în ei.
Iată că nu am halucinații. Nu încă, oricum!