Observam zilele trecute într-o postare pe LinkedIn că unele departamente de HR încă gândesc lucrurile rudimentar și înapoia timpurilor, făcând acolo referire inclusiv la cele care, deși reprezintă firme neatractive în piața muncii, vor să externalizeze recrutarea bugetând salarii de subzistență.
Probabil asta ne va tăia definitiv de pe lista de potențiali furnizori de servicii, dar așa cum am declarat public în numeroase rânduri, oricum puține astfel de departamente ne (mai) cheamă la negocieri.
”Ce înseamnă firmă neatractivă?” m-a întrebat acolo cineva și pe bună dreptate.
Neatractivitatea există în piața muncii dintotdeauna, doar că azi o îmbrăcăm în termeni pompoși când vine vorba despre organizații. Nu mai putem spune că au management varză sau că sunt praf, ci o dăm diplomat în lipsa brandului de angajator.
Și candidații pot fi neatractivi, și nu la fizic mă refer, dar nu mai este corect politic să recunoaștem, putând fi astfel acuzați de atitudini discriminatorii.
Să o luăm așadar pe rând.
Ce înseamnă o companie/ organizație neatractivă?
Este simplu: o firmă care nu poate atrage talente. Le respinge încă din anunțul de angajare cu formulări stupide, greșeli gramaticale, dezlânare și/ sau lipsă de substanță.
Dacă totuși scapă câte cineva un CV, cei de acolo au grijă să-i gonească de la interviu cu un sediu neprimitor, uneori chiar murdar, dezorganizat, cu primire ostilă.
Firmele neatractive funcționează după procese improvizate ad-hoc, consideră legislația muncii opțională și fac inducția angajaților după principiul “scapă cine poate”.
Oferă salarii pe o scară care începe de la treapta “mizerabil” pentru pozițiile ușor de recrutat și se termină la “fără număr” pentru cele în care piața muncii e parcimonioasă.
Au o procedură de selecție după chipul și asemănarea lor și o fluctuație de personal imprevizibilă, greu de pus în grafice.
Ce înseamnă un candidat neatractiv?
În principiu definiția se păstrează, dar lucrurile sunt mai nuanțate. Un candidat lipsit de eligibilitate este unul care își găsește greu/ deloc un loc de muncă. Uneori din cauza unor greșeli sau lipsuri proprii. Aici intră cei care se opresc precoce din învățat, refuză să facă cuvenitele schimbări cerute de progresul din jur, nu le place munca sau au dificultăți de adaptare.
Dar în cazul oamenilor lucrurile sunt mai dificile. Piața muncii este una nedreaptă: vârsta, opțiuni personale precum maternitatea sau genul nepotrivit unui anumit post conform prejudecăților pot genera în anumite cazuri o doză suficient de mare de neatractivitate, încât să acopere toate celelalte calități personale și profesionale ale unui candidat.
De oricare parte a baricadei ar fi neatractivitatea, abordarea de tipul “cine mă place, o face și așa” este total neindicată. Cereți feedback, tratați-l constructiv, rezolvați conform cerințelor. Nu doar make-up și sclipici, ci schimbare autentică.