Ziua bună se cunoaște de dimineață

Vă amintiți de vorba asta din titlu? Este foarte înțeleaptă și dovedită empiric: atunci când ne trezim cu chef de viață, parcă altfel ne merg orele. Când, în schimb, o facem cu fața la cearceaf, greu ne montăm întru activitate.

Dincolo de a fi o zicală veche și corectă, o putem considera și un adevărat ghid de bune practici manageriale și educaționale.

Îmi amintesc că la un moment dat îmi începeam săptămâna împreună cu managerii firmei la care lucram într-o ședință de analiză. Era propunerea Owner-ului și uneori ne-o furam serios acolo. N-am făcut, n-am dres, nu suntem în stare, nu reușim. După ce se termina mă simțeam ca scăpată dintr-un lagăr de concentrare. Pe cât era de utilă din punct de vedere planificare, pe atât era de distructivă din cel al nivelului de energie și motivație.

Apoi, mai știți profesorii aceia care își începeau orele cu teorii și rățoieli? Suntem varză, nu știm, nu învățăm, nu suntem atenți, nu vrem. Restul de timp eram cu mintea împrăștiată, ar fi putut avea tot talentul pedagogic din lume, orice ar fi spus era blocat mental de urechile noastre.

O activitate care începe prost, are mari șanse să se termine la fel. Momentele acelea de început sunt mai importante decât credem. Analizele critice, oricât de pertinente și obiective ar fi, deconectează. Te trimit cu gândul că ai putea eșua. Că dacă n-ai fost în stare atunci, când erai cu nivelul de energie optim, nici gând să fii acum, când bateriile sunt goale.

Nu degeaba se vorbește despre momentele de conectare. Cafeaua de grup la serviciu. Un salut anume sau o rutină de întâmpinare la clasă. Un joc, o glumă, o discuție ușoară, motivantă.

Ziua bună chiar se cunoaște de dimineață. Altfel intră necazurile de peste zi peste un început pozitiv. Altminteri aș extrapola permițându-mi să spun că și omul bun, tot de dimineață se cunoaște.