Povestea de seară: Campionii

Am scris această poveste la cererea copilului mic, care consideră că sunt prea puţine texte despre fotbal pe acest blog. Să restabilim echilibrul, deci:

În fiecare an animalele din pădurea noastră organizează Campionatul Natural de Fotbal. Competiţie importantă şi impozantă, jucată de două decenii încoace, campionatul despre care vă povestesc acum are totuşi un mare defect: a fost câştigat mereu de aceeaşi echipă – cea a urşilor.

Nimeni n-a reușit vreodată să-i învingă! Animalele pădurii au încercat din răsputeri să schimbe lucrurile şi au invitat echipe-vedetă de peste hotare. În urmă cu trei ani, cea a focilor, care s-a dovedit a avea un joc de cap spectaculos şi nişte abilităţi de dribling neaşteptate, a pierdut în ultimul minut de prelungiri!

Au mai ajuns în finală lupii, apărători feroce ai porții, iepurii, recomandaţi de o viteză ameţitoare şi chiar broaştele ţestoase care nu stau prea bine la fizic, dar știu excelent cu strategia de joc. Nimeni altcineva nu a reuşit vreodată să ridice Cupa Campionatului Natural de Forbal, o minunăţie facută din aur şi plină de pietre preţioase.

Anul acesta competiţia are iar invitaţi de seamă: echipa leilor, cei care sunt de neînvins în Africa. Dar casele de pariuri nu le dau prea multe şanse, pe aeroport au fost întâmpinati de un afiş pe care scria mare: “Pregaţiţi-vă să pierdeţi!”, iar la hotel au primit deja micul dejun al învinşilor.

Nu este o surpriză că animalele pădurii și-au cam pierdut entuziasmul cu privire la acest campionat, biletele se vând tot mai greu, iar presa din zonă vorbește mai degrabă despre încălzirea globală care aducea leii în zone cu climat temperat, decât de marele turneu.

Să vă zic şi de ursi? Păi deja umblau prin pădure ca nişte păuni, mândri şi ţanţoşi, siguri că vor avea în palmares cea de-a douăzecea competiţie câştigată. Atacantul lor, Bearland, dând de pe acum interviuri despre echipele care-l curtează în urma performanțelor viitoare.

Până la meciul final, competiţia a decurs previzibil. Echipa vedetă locală a câștigat tot, fără drept de apel. Ba chiar cu ceva victime nevinovate, după unul dintre meciuri mijlocaşul cerbilor dispărând în mod misterios. Iar echipa venită de peste hotare a întâmpinat ceva greutăţi în meciul cu iepurii, pentru că mai degrabă i-ar fi mâncat decât să-i bată la fotbal, dar autodisciplina şi controlul şi-au spus cuvântul, iar scorul final a fost 20 la 8.

A sosit şi ziua cea mai importantă, în care o echipă va câştiga, iar alta va pierde cupa cea sclipitoare și locul în memoria afectivă a suporterilor. Pariurile ziceau că urşii vor câştiga şi în acest an. Linia de apărare părea infailibilă, Bearland marca gol după gol, coechipierii sunt mai adaptaţi climei din pădure, iar statistica ţine doar cu ei.

Doar că nici leii noştri nu-s veniţi de nicăieri! Învingători pe continentul lor, știu bine cu balonul, au jucători puternici fizic şi mental şi un antrenor şcolit prin universități de renume. Urmărind meciurile, acesta a văzut punctele slabe ale adversarilor (v-am zis că broastele ţestoase au reuşit totuşi să marcheze de trei ori în poarta campionilor en titre?), în plus știa că jucătorii lui își doresc mai mult victoria pe care toată lumea o acorda deja adversarilor. Astfel s-au pregătit mai bine pentru lupta finală.

Care era cât pe ce să nu aibă spectatori! Noroc că cel mai citit ziar local a scris despre portarul leilor că s-ar fi îndrăgostit lulea de o vulpe de-a noastră, autohtonă. Şi toată telenovela asta de câteva zile a readus animalele pe stadion.

Vă zic sincer că am emoţii acum, că scriu despre finală! Emoţii copleșitoare au avut şi leii din poveste intrând pe stadion. Toţi spectatorii, nesperat de mulţi, huiduiau şi îi trimiteau înapoi, de unde au venit! În primele 10 minute de joc Bearland înscria deja de două ori în poarta oaspeților. Jocurile păreau a fi făcute, iar cupa se pregătea să-şi reia locul în vitrina de trofee a pădurii.

Dar meciul se termină abia la fluierul arbitrului și tot atunci se numără și scorul. Leii şi-au revenit spre surprinderea tuturor, atacantul lor, LR7, puțin mai tânăr ca omologul lui uman CR7, dar la fel de bun, înscriind de două ori. A urmat apoi un penalty, fundaşul urs faultând grav un adversar. Logba, mijlocaşul leilor, a înscris spectaculos. Meciul s-a terminat 4-2 pentru echipa africană, în urma unui hat-trick LR7 şi a unui joc destul de precaut din partea ambelor echipe.

Stupoare pe stadion, stupoare şi în pădure! Animalelor nu le venea să creadă ce moment istoric au trăit. După douăzeci de ani de dominaţie neîntreruptă, urşii au fost învinşi! Cupa ajunge departe, acolo unde soarele o va ajuta să sclipeasca mai tare! LR7 o ridică mândru deasupra capului! Asta-i frumuseţea fotbalului, te poartă prin mii de emoţii, te prinde, te surprinde!

Nu ştiu să vă spun ce s-a întâmplat cu povestea de dragoste dintre vulpea autohtonă şi leul campion. Dar mi-e destul de clar că toată lumea aşteaptă acum cu nerabdare competiţia de anul viitor!

Iar eu am încălecat pe o şa şi v-am spus povestea aşa. V-a plăcut povestea mea?

Dacă vă plac poveștile mele, vă aștept și pe canalul de YouTube “Povestile Valentinei“. Lăsați-mi drept răsplată un like, subscribe sau comentariu! ❤️