Episodul de astăzi, ultimul din foiletonul acestei vacanțe, s-a petrecut pe Riviera franceză, la Nisa.
Care este exact așa cum mi-o închipuiam, azurie, luxoasă, cosmopolită.
Am stat aici la hotelul simbol al locurilor, care are îndepărtate origini românești, Le Negresco, iar asta a făcut ca experiența noastră să fie una cu adevărat specială.
Când am ajuns, Nisa era pregătită pentru ultimile etape ale Turului Franței. Ceva străzi închise, multe tribune pentru spectatori montate, o mulțime de pergole și steaguri galbene concurând cu soarele.
Chiar și celebrele scaune albastre, specifice locului, au primit actualizări, fiind asortate după cum se vede mai sus cu evenimentul sportiv.
Dacă la Sanremo te simți într-un loc familiar, la Nisa a fost ca și cum m-a aruncat cineva într-o mare de tineri agitați.
Ce mi-a plăcut?
Hotelul Le Negresco este o experiență în sine. Îl știam din documentare, dar nu am realizat cât este de adulat până nu am stat acolo. Pare cea mai fotografiată zonă a Nisei, iar lupta oamenilor de la pază de a ține departe vânătorii de fotografii cu interioarele, o constantă.
Holurile sunt înțesate cu opere de artă și prima impresie este că vei dormi într-un muzeu. Dar se dovedește a fi unul care miroase frumos, e confortabil și are servicii de cinci stele.
A fost fascinant să descopăr arta de la Negresco. Fiecare etaj avea minunățiile lui, ceea ce a făcut ca plimbările mele cu liftul, impresionant la rândul lui, să fie foarte rare.
Se vorbește mult despre acest hotel ca un simbol, ceea ce te determină să fii puțin timorat de vizita acolo. Vă asigur că experiența este una atât de plăcută, încât devine cumva definitorie. Nu cred că m-aș putea întoarce la Nisa și să stau la un alt hotel! 😀
Ce nu mi-a plăcut?
Mâncarea. Bucătăria franțuzească, în ciuda notorietății sale, nu este pe gustul meu.
Am încercat numeroase și diverse restaurante, inclusiv înstelate de Michelin, dar nu am reușit să găsesc un fel favorit sau măcar ok-ish conform clasificărilor mele.
Cel mai inedit moment a avut loc pe plaja hotelului, la ora închiderii. Rămăsesem aproape singuri, încercam o ședință foto, iar privirea mea fost atrasă de o poșetă Birkin neagră, uriașă. O știam din ziarele de cancan de afară. Lângă ea era și posesorul: creatorul de modă Marc Jacobs, cunoscut pentru excentricitatea sa de a merge la plajă cu o uriașă geantă de lux.
Dacă mă întrebați pe mine experiența turistică supraevaluată din zonă este Eze. E fița momentului, ce-i drept locurile, deși deloc unice, au un șarm al lor. Dar înghesuiala și talmeș-balmeșul de oameni, magazine, restaurante generează mai degrabă disconfort decât încântare.
Cam asta a fost prima vacanță a verii. Mulțumiri organizatorilor și celor care ne-au ținut locul acasă. Mai și muncim acum, să o merităm pe următoarea! 😀