În grupurile de discuții despre antreprenoriat apare periodic întrebarea: “cum îmi pot motiva angajații?” Cu sutele de răspunsuri aferente, unele corecte, altele exotice, oricum inutile, costisitoare sau greu de implementat.
Adesea răspunsul este simplu, dar bine ascuns prin structurile organizaționale. Așa cum și brandul de angajator este determinat de munca de zi cu zi a fiecărui angajat, de acele decizii spontane și mai puțin de procese elaborate și formale născocite prin birouri manageriale.
Dar nu o dată mi s-a întâmplat să văd șefi investind în tot soiul de artificii menite să crească motivația și să ridice productivitatea până la cer. Și fiind primii care cad pradă fix demotivării generate de lipsa unor rezultate rapide și pozitive.
Și asta pentru că foarte puțini oameni caută răspunsurile acolo unde trebuie. Unii se uită la TV în gura unei avocate ciudate să afle despre vaccinare, alții citesc bloguri scrise de vedete care au făcut școala de dans care să le spună cum să-și educe copiii și avem și categoria managerilor care apelează la tot soiul de consultanți care nu știu că managementul resurselor umane este la intersecția dintre legislația muncii, teoria din cărți (deloc puțină sau empirică) și practica de personal, dar citesc trei opinii găsite cu bătrânul Google și asta le dă puterea de a se exprima pe subiect.
Datul cu presupusul și ascultatul gurii care țipă cel mai tare au devenit sporturi naționale.
Între timp răspunsurile simple și ușor de dibuit sunt exact sub nasul nostru. În cazul motivației angajaților, chiar în birourile lor. În cazul educației parentale, fix în camera copiilor noștri. În cazul relației de cuplu, acolo, în patul matrimonial.
Discutând deschis, activ, empatic, transparent chiar cu cei implicați, aflăm mai multe și mai bune.
Acum e adevărat că există și schepsisuri. Întrebând angajații ce îi motivează, veți afla, invariabil, că banii și olecuță de leadership. Numai că banii nu-s chiar panaceul motivațional și nici leadershipul generator perpetuu de performanțe. Dar chestionarele care le testează satisfacția pot veni cu multe detalii valoroase și concluzii corecte.
La fel și în parenting. Uneori bați șaua ca să priceapă iapa, alteori inventezi in joc de rol să vezi potențiale reacții. Dar întotdeauna rezolvarea trebuie căutată la sursa problemei, nu pe Facebook.
Nu mai spun că ar trebui să reînvățăm puterea specialiștilor! La cum stau lucrurile mă aștept să o văd pe Floricica Dansatoarea dând lecții de antreprenoriat pe ZF.ro și de parenting la emisiuni televizate. Pare că și la fotbal s-ar pricepe, despre opțiuni de tratament și alimentație, nu mai vorbesc!
Dar măcar ar trebui să mai scoatem ochii din ecrane și să privim în jur. Răspunsurile care contează sunt chiar acolo, lângă noi!