
Fie vorba între noi, iubirea pare în zilele noastre cel mai mare scam. Pentru că fiind declarată prea des şi prea siropos, trăită prea intens şi prea lipsit de onestitate, a devenit mai degrabă un chin decât o binecuvântare.
Dacă vorbim despre dragostea creştinească, să nu uităm că a existat un referendum care să încerce să reglementeze cine şi cum îşi întemeiază o familie. Căci aşa e iubirea: respectă litera legii şi iese la vot. Oricum, creștinii sunt iubibili doar dacă se îndrăgostesc de persoane de gen opus, dacă merg la biserică sau postesc. Tot e bine, cei de altă religie trec direct la capitolul urîbili!
Vorbind acum despre iubirea parentală, să nu uităm că încă mai există generaţii crescute după dictonul: “unde dă mama, creşte!” Da, corecţiile fizice şi abuzurile verbale poate că dezvoltă depresia, anxietatea, stima de sine scăzută! N-avem idee ce nivel de toxicitate pot atinge uneori discursuri parentale izvorâte din dragoste pură! Cât control al vieții copiilor ajunși adulți poate genera grija de mamă/ tată. Sau câte critici absurde pot încăpea în relația dintre cei mari și cei mici.
Nu uit nici de amorul dulce dintre doi oameni. Da, acela în numele căruia nevestele nebătute nu-şi merită acest statut, în care copiii sunt prinşi în conflicte fără număr şi fără de sfârşit. Care justifică aparent orice comportament abuziv pe care îl transformă astfel în ceva total acceptabil social. “Iubeşte, e normal să fie disperat(ă)!”
Un sentiment care se presupune a fi frumos, înălţător, necondiţionat, dătător de motivaţii pozitive, ajunge să devină de prea multe ori explicaţie pentru natura animalică a omului. Unei persoane care se presupune că iubeşte creştineşte sau romantic pe aproapele său, ori parental pe urmaşul său i se poate ierta orice în numele acestui sentiment nobil și înălțător!
Recunosc că prezenta Zi a Îndrăgosţiţilor nu mi se pare cea mai oportună. Poate că ar trebui să definim exact coordonatele iubirii şi să le celebrăm separat. Am avea astfel de sărbătorit respectul, sacrificiul de sine, adaptarea perpetuă, smerenia, toleranța, iertarea.
Dar sunt prea puțin sclipicioase. Prea greu de exersat și oferit. Prea inaccesibile tuturor.