- 09/01/2025
A venit vremea unei noi povești de adormit copiii cuminți. Și va fi una despre prietenie, pentru că ce-ar fi viața noastră dacă n-ar exista astfel de legături prin ea?
Se cunoscuseră în curtea fermei unde locuiau: motanul era deja mare și experimentat, iar cățelul un pui proaspăt aciuat. Probabil că torcăitorul nostru și-a amintit de propria sa copilărie, când fusese aruncat în stradă de unul dintre vecini, găsindu-și printre animalele fermei un loc de trai.
Altfel nu se explică de ce s-a împrietenit atât de repede cu un cățel de pripas. Pe care l-a primit să doarmă cu el, a împărțit mâncarea și tot timpul de joacă. Deveniseră nedespărțiți, astfel încât nu mai aveau nume distincte. Toți de la fermă îi strigau: MiauMax.
Dar întotdeauna prieteniile bune sunt puse la încercare. Așa că nici protagoniștii noștri nu au scăpat de un test!
Într-una din zile, pe când vremea înnorată punea o pâclă pe ochii tuturor, din fermă a dispărut cel mai prețios lucru: untul din ciubăr.
Ca să înțelegeți, untul este ingredientul principal al tuturor bunătăților posibile, al fiecărui mic dejun omenesc și cel mai scump produs al schimburilor comerciale. Dispariția sa devenind astfel echivalentă cu o catastrofă umanitară și economică.
Evident că hoțul s-a ales cu un păcat, iar toți ceilalți din jur, cu o sumedenie. Pentru că acuzele au început să curgă prin toate direcțiile. Ba că porcul a pus la cale furtul, ba că vaca a vrut să ascundă o producție lactată nepermis de mică, ba că oaia, supărată de concurență a încercat un sabotaj. Zburau zvonurile animalelor mai ceva ca speranțele oamenilor!
Cei doi prieteni și-au propus să stea departe de bârfe, așteptând o anchetă oficială care să găsească vinovatul. Numai că de ne-unde a apărut zvonul că motanul a mâncat tot untul. Cu tot soiul de detalii care păreau a fi adevărate.
Oamenii fermei trânteau și bufneau, animalele se uitau cu superioritate la infractorul zilei, ba chiar începuseră mici răutăți. Cățelul a încercat să-și apere prietenul, dar în timp ce-i căuta scuze, un miros suspect s-a arătat exact din locul unde acesta dormea de obicei. Era o aromă fină de unt!
Supărat, și-a înfruntat prietenul care nu voia cu niciun chip să recunoască abominabila faptă. Cățelul că da, motanul că ba, s-au certat așa ore în șir. Într-un final pisoiul s-a declarat iremediabil supărat din cauza lipsei de încredere, iar cățelul a declarat că nu poate fi, tocmai el, prieten cu un infractor.
Exact atunci când legătura lor părea definitiv ruptă, au văzut-o pe fata cea mică a fermierului umblând tiptil până la coșul de gunoi și aruncând un pachet suspect. Și-au dat seama astfel că groaznica infracțiune fusese doar un strop de neatenție: copila dărâmase ciubărul, murdărind astfel prețiosul unt, care nu mai putea fi decât aruncat.
Supărată și speriată de greșeala ei, a venit să stea cu motanul, animalul ei de suport. De aici mirosul suspect din culcușul acestuia.
Și ca să nu suporte consecințele, a lăsat vina să planeze asupra tuturor animalelor din fermă.
Din fericire o nouă provizie de unt a fost produsă în zilele următoare. Iar cei doi au rămas prieteni până în ziua de azi. Când am încălecat pe o șa și v-am spus povestea de la fermă chiar așa. V-a plăcut povestea mea?