Nu cred că a mai fost aşa vuiet în presa de peste Ocean de când Michael Jackson şi-a ţinut copilul acoperit cu o păturică peste balcon arătându-l fotografilor.
Acum faptele sunt mai puţin periculoase, dar la fel de analizate: fiica celebrilor David si Victoria Beckham, în vârstă de patru ani, a fost fotografiată cu o suzetă în gură. Termenul în engleză mi se pare mult mai relevant în context – ei spun pacifier, făcând referire la rezultatul obţinut, nu la acţiunea în sine de supt.
Ipocrizia analiştilor merge pe două planuri:
Primul, constituit din specialişti, care atenţionează ca fata îşi poate deforma dantura. Un risc uriaş, că doar nu există acum soluţii ortodontice chiar şi pentru adulţi. Stilul clasic “mort de grija altuia”.
Al doilea, constituit din publicul larg, care, în sfârşit a găsit breşa în stilul de parenting al unui cuplu celebru, simţindu-se deodată superior: “Păi fi-mea nu a vrut suzetă deloc!”, “La 1 an am dat cu ustoroi si piper pe ea şi a aruncat-o!”. Cam ca muierile grase care văd un coş pe tenul unei tipe trăznet şi zic: “Uite, dragă, ce ten infect are!”.
Interesant este că scandalul l-a lovit pe celebrul fotbalist acolo unde îl durea mai tare: relaţia tată-fiică. Pentru că dacă până acum nu s-a omorât să dea explicaţii presei care i-a tot adus diverse învinuiri, acum a simţit nevoia să lămurească situaţia, acuzând criticii că analizează o situaţie despre care nu ştiu mare lucru.
Iată că nu e uşor să fii părinte oricât de mare ar fi contul sau de ilustru brandul. Treci prin aceleaşi probleme, esti disecat, forfecat, discutat de babele comunale care fie citesc în ziar despre vedete, fie se uită pe uliţă la vecini sau cunoscuţi. Care ştiu mai bine ce ai tu de făcut, deşi nu au habar care sunt nevoile copilului sau contextul familial/ economic/ afectiv în care îl creşti. Şi care, de cele mai multe ori, uită de proprii lor copii, de grijă pentru odraslele altora.
Harper Beckham va fi ok. Va avea dinţi drepţi, haine cool şi mulţi bani. Iar adevăratele provocări parentale ale cuplului vor fi cu siguranţă altele decât renunţatul la suzetă. Pentru că aşa este pentru toţi: nu oliţa, suptul sau primii dinţi întârziaţi reprezintă ancorele vitale din devenirea unui copil. Doar țațele comunale rămân prinse în instincte, în chestii biologice, în evidenţe.