- 23/07/2024
N-am terminat cu bagajele, deci continuăm foiletonul vacanței. Din capitala Toscanei ne-am mutat (cu urticarie cu tot) pe riviera italiană, la Sanremo.
Pentru mine Sanremo era locul intangibil din copilărie, unde se cânta frumos, în ținute strălucitoare. În drumul spre hotel mă gândeam că Valentina cea de șase ani, care privea la televizorul alb-negru unul dintre puținele lucruri occidentale și opulente care contrasta strident cu osanalele ridicate conducătorului nostru iubit, nu și-a închipuit niciodată că va ajunge în locul acela de vis.
Iar Valentina de acum se aștepta la o destinație puțin prăfuită și încremenită în timp.
Ne mai înșelăm și noi! 😀 Sanremo este viu, proaspăt, strălucitor, opulent pe alocuri, primitor. Italienii reușesc să scaleze în timp lucrurile bune, astfel încât multe dintre piesele care se aud azi la radio sunt lansate în edițiile recente ale festivalului la care mă uitam cu jind în copilărie.
Și tânăr. Media de vârstă de pe plajă era mult mai mică decât mă așteptam, amalgamul de oameni fiind alcătuit deopotrivă din bunici, părinți și nepoți.
Ce mi-a plăcut?
Tocmai această amestecătură de nou și vechi, care nu mirosea a naftalină, ci a parfum fin și proaspăt. Italienii reușesc, inclusiv ca arhitectură și decorațiuni, să amestece anii ’60, ’80, 2000 și cei de grație pe care îi trăim acum, creând senzația de atemporal.
Italienii găsesc senzațional. Am mâncat mult și bine, astfel încât în următorul episod din vacanță am aflat că o treime de garderobă era inutilă în bagaje, întrucât nu mă mai cuprindea.
Mi-au plăcut plimbările. Sanremo este genul de loc în care chiar ai chef să mergi.
Ce nu mi-a plăcut?
Hotelul la care am stat a fost senzațional. Dar fiind situat mult mai sus ca plaja, are un număr inuman de scări. Au fost bune pentru niște cardio, foarte fotogenice, dar criminale când veneam de la plajă doborâți de valuri și soare. Dar ce dor îmi e de scările acelea acum! ❤️
Ce m-a surprins?
Faptul că Teatrul Ariston, locul unde se organizează celebrul festival de muzică, nu este așa de impunător, privit de afară. Iată dovada vie că percepțiile noastre sunt intens manipulate de propriile unghiuri emoționale prin care privim și de modul în care ne este prezentată realitatea.
Unde am stat?
Hotelul care ne-a găzduit se numește Royal Hotel. Și are exact acel amalgam de nou și vechi despre care vă povesteam. Foarte instagramabil.
Cu cel mai șmecher minibar. Și singura cameră de până acum cu view spectaculos de pe budă! 😀
De pe riviera italienilor ne-am mutat pe cea a francezilor, dar despre asta vă povestesc cu cealaltă ocazie.