Ieri am apucat să văd a doua repriză din meciul Argentinei cu Arabia Saudită de la Cupa Mondială. Și am dubii dacă voi mai urmări curând o partidă de la turneul din Qatar. Nu pentru că mă las dusă de trenduri, ci pentru că am văzut o accidentare atât de dură, încât anxietatea mea maternă a urcat la un nivel maxim.
Moda zilei este însă aceea de a boicota actualul Campionat Mondial prin nevizionarea meciurilor. Motivul fiind nerespectarea drepturilor omului, mai ales ale femeilor, în țara organizatoare și moartea unui număr imens de muncitori în timpul construcției infrastructurii.
Nu pot să nu remarc însă nu doar ipocrizia, ci și inutilitatea acestei forme de protest. Dacă am organiza astfel de competiții sportive doar în țări fără de păcat, ar fi o rutină maximă. Rusia, Africa de Sud, Brazilia, sunt doar câteva dintre țările organizatoare controversate. România pare campioană la drepturile omului pe lângă ele, dar dacă stăm strâmb și judecăm drept, avem destule bube în cap și noi. Și am fost la masa bogaților la Euro 2020, care noroc că s-a organizat în 2021!
Cel mai bun boicot este să privești la ce se întâmplă acolo și să comentezi. Să faci pressing, ca în fotbal, pentru schimbare. Să arăți cu degetul. Să popularizezi. Să fii activ și constructiv în protestul tău, nu să te speli pe mâini și să închizi ochii.
Cu siguranță Qatar nu merită onoarea de a număra printre cei care intră în istoria fotbalului. Dar poate că acest turneu este o șansă pentru cei și cele de acolo ca viața lor să se schimbe măcar un pic.
Tipul acesta de abordare îmi pare la fel de nefiresc ca cel al activiștilor de mediu care aruncă cu supă și tăiței în opere de artă celebre. WTF? Cui ajută? Cu ce ești mai bun ca cei care distrug planeta, alegând să distrugi un tablou?
Moraliștii de tastatură, cei care dau din gură online, sunt o specie tot mai răspândită. În fond puțini știu cum stă treaba prin țările arabe – au citit un articol și au văzut un scurt reportaj la TV, alegându-și astfel cauza.
Între timp echipa de fotbal a Iranului a ales să se dezică de conducătorii țării lor și deciziile politice de acolo, punându-și viața în pericol. Membrii ei au refuzat să cânte imnul și au oferit declarații răspicate presei. Se întâmplă în Qatar, dar unii n-au de unde să știe, că nu urmăresc turneul mondial.