Cu ceva timp în urmă am lucrat cu un director a cărui firmă care era aproape de faliment. Lucru deloc surprinzător, organizarea fiind la nivelul Evului Mediu, iar mentalitatea în zona mafiei siciliene. Să nu vă închipuiți că persoana în cauză încerca să analizeze cauzele și să încerce ceva diferit, ci făcea exact ceea ce l-a dus spre succes și apoi spre eșec, sperând la rezultate diferite.
Știți, probabil, că unul dintre cei mai deștepți oameni ai planetei zicea că aceasta este definiția nebuniei: să faci mereu la fel și să te aștepți la rezultate altfel. Ei bine, una dintre surprizele vieții este că uneori nebunii chiar ajung la rezultate diferite, pentru că indiferent cât sunt ei de consecvenți, lucrurile, contextele, oamenii din jur se schimbă. Și invariabil urmările acțiunilor nebunești.
Ei bine, directorul nostru avea, ca fiecare dintre noi o supărare. Nu că a reușit să dea cu oiștea de gard, nici că făcea niște matrapazlâcuri incompatibile cu legea și morala. Ci că toată lumea îl crede norocos. Că tot ce a reușit (pentru că o făcuse cel puțin în zona finanțelor personale) se datorează unei soarte blânde și generoase. Și că n-ar avea alte calități asociate.
Ce-i drept nu putem da niciodată vina doar pe căile pe care ne poartă Divinitatea. Personajul nostru era foarte muncitor și curajos în a urmări potențiale oportunități. Dar cunosc mulți oameni care se pot lăuda cu mult mai mult de atât: o minte sclipitoare, un caracter frumos, dorința perpetuă de a învăța, ambiția de a-i ridica pe cei din jur și care nu au nici pe departe un cont bancar atât de generos.
Oricât am stat și am analizat, nu i-am putut demonta omului supărarea. Ba chiar am fost de acord cu toți cei care îl considerau norocos.
Chiar e. Și nu este singurul. Uitându-mă în jur văd multiple exemple de oameni care au reușit dintr-un noroc. Au fost la momentul oportun într-un loc sau grup, au plecat sau au venit la timp, au avut întâlniri providențiale, s-au născut în locul și la timpul potrivit. Au plătit mai puțin pentru erori. Au căzut într-un loc mai bun. Și nu din niște decizii muncite și luate înțelept, ci pentru că așa s-a nimerit.
Dincolo de muncă, reziliență, determinare, învățare stă un element pe care îl simțim, dar îl dezaprobăm, tocmai pentru că nu-l putem controla: hazardul. Șansa.
Și poate că ar trebui să fim mai conștienți de faptul că nu deținem chiar toate frâiele. Să lăsam uneori controlul, deciziile pe care le gândim pentru următorii 20 de ani. Munca obsesivă care nu duce nicăieri. Scrântitul minții în a găsi căi alternative. Și pur și simplu să sperăm la mai mult noroc.