Pinguinul “furăcios”

A fost odată ca niciodată un pinguin. Ar fi multe de povestit despre el, dar vă spun doar că era ca noi toți: cu zile bune și mai puțin luminoase, cu prieteni, cu reușite, griji sau nefăcute.

Muncea, se odihnea, se bucura de zilele sale. Și îi plăcea să trăiască liniștit, departe de dramele și cancanurile din zonă. De aceea (posibil și din cauza costumației de zi cu zi cam prea elegante), mulți îl considerau arogant, inabordabil.

Cum se întâmplă și în lumea noastră uneori, și cea a animalelor o ia razna câteodată. Cea mai nouă știre din localitate fiind că depozitul de pește s-a confruntat cu un furt masiv de krill și calamar. Atât de mare era paguba, încât se vorbea deja despre o criză alimentară severă.

Evident că pe măsură ce ancheta Poliției bătea pasul pe loc, bursa zvonurilor exploda. Și nu se știe cum sau de ce, dar pinguinul nostru a devenit, peste noapte, suspectul numărul 1. Foca se jura că l-a văzut conducând un șir de mașini uriașe cu care ar fi golit parcul logistic. Ursul polar își amintea că fratele lui a auzit de la o mătușă că au existat conversații telefonice suspecte între pinguin și capii mafiei din localitatea alăturată. Vulpea jura că o vecină a văzut cu ochii ei, sub locuința bănuitului de serviciu, un depozit uriaș în care s-ar afla acum mâncarea furată.

Iar animalele rele, tot ca oamenii urâți la suflet procedează: se grupează și încep să hăituiască, să vorbească urât, să instige la reacții necugetate.

Astfel că viața relativ liniștită a pinguinului s-a transformat rapid într-un calvar. Deși cercetările oficiale nu-l includeau deloc, pentru el devenise imposibil să iasă pe stradă, unde i se aruncau injurii și chiar obiecte contondente.

Sătul de acuzațiile fără noimă, domnul nostru cu frac a decis să-și facă bagajele și să se mute în altă localitate, cu animale mai prietenoase. A deschis dulapul și a început să-și umple valizele când a auzit niște discuții înfundate, care-i păreau cam necinstite. Nu-i frumos să asculți la ce vorbesc alții, dar uneori e sănătos, pentru că așa a aflat că lângă locuința sa exista un sistem de canale subterane și un adăpost mare și vechi de când lumea.

A alertat rapid Poliția, care a descoperit o bandă de iepurași adorabili, dar, iată, și ticăloși care pusese la punct o modalitate infracțională de a crește artificial prețul peștelui pentru a se îmbogăți. Ei erau hoții!

Iată că nu întotdeauna lucrurile sunt așa cum par. Acum vulpea, ursul și cu foca ridicau osanale publice salvatorului. Ziarele din zonă erau pline de articole omagiale. Iar Primarul pregătea o medalie pentru “Cetățeanul de onoare” care a readus mâncarea pe mese.

Pinguinul nostru s-a mutat totuși din localitate, găsind ceva mai departe o comunitate mult mai liniștită, primitoare.

Iar eu am încălecat pe o șa și v-am spus povestea cu pinguinul etichetat pe nedrept așa. V-a plăcut povestea mea?