Nu cred că exagerez spunând că mulţi merg zilnic la serviciu cu senzaţia continuă că îi aşteaptă o nouă aventură în Jungla Amazoniană. O floră şi faună diversă, pericole la tot pasul, incapacitatea de a previziona ce urmează să se întâmple, conflicte între specii și chiar defrişări masive în zilele grele.
Firmele sunt conduse de oameni şi compuse din ei. Fiecare cu personalitatea, educaţia, povestea de viaţă şi interesele sale. Fiecare cu o motivaţie aparte, cu suişurile şi coborâşurile din posesie.
Să-i împaci pe toţi este imposibil, dovadă stau multiplele conflicte de muncă aflate în mediere sau în așteptarea unei decizii judecatorești și numeroasele demisii cu țâfnă. Dar putem încerca să facem câțiva pași mici și previzibili.
De ce apar aşadar neînţelegeri între angajaţi indiferent de statutul lor profesional sau poziţia în organigramă și cum le putem evita?
1. Din cauza diferenţelor de temperament sau de dinamică. Le voi denumi generic nepotriviri de energie: un angajat este mai productiv dimineaţa, un altul se activeaza abia după prânz şi opt cafele. Unul are un ritm de lucru alert, altul are fixisme care-l încurcă la viteză. Unul are nevoie de ajutor constant, altul nu suportă sfaturile. Puneți contrastele în aceeași echipă și veți vedea zorii unui al treilea Război Mondial.
Cum putem minimiza astfel de nepotriviri? Printr-o procedură de selecţie funcţională, în care să fie implicati mai mulţi potenţiali colegi şi care să depăşească stilul formal şi inutil de interviuri în care nimeni nu află de fapt nimic.
Deseori văd în organizaţii o practică nefirească: clientul intern, fie el manager, şef de echipă sau coleg, nu este împuternicit cu decizia finală de angajare. Nu văd cum te-ai putea înţelege cu nişte colegi care îţi sunt puşi în braţe de un departament de recrutare sub scuza crizei perpetue a specialiştilor din piaţa muncii sau a grabei de a acoperi niște poziţii. Aşa cum văd şi şefi care iau decizii peste opinia celorlaţi colegi implicaţi în proces, astfel încât noul venit este primit din start cu evidentă şi oarecum firească ostilitate.
2. Din cauza ciocnirilor de orgolii, pe care le voi denumi aici nepotriviri de caracter. Aşa cum spuneam fiecare angajat are povestea lui de viaţă, propria lui personalitate, mentalitate, motivaţie. Deseori în cadru organizaţional oamenii tind să ia prea personal aspecte, incidente, informaţii sau comportamente, pentru că jobul este sursa lor primordială de hrană.
Cum putem minimiza astfel de nepotriviri? În primul rând printr-o comunicare organizațională susţinută, transparentă, autentică. De multe ori orgoliile incep să se zburlească atunci când oamenii află pe alte căi decât cele oficiale informaţii care îi privesc sau ajută. De asemenea, procedurile clare de lucru, fluxurile gândite cu cap, regulile funcţionale în mediul de lucru reduc mult numărul ciocnirilor între angajaţi.
O altă potențială soluție este ieșirea din spațiul formal al biroului. Deseori la serviciu ne punem armuri sau jucăm diverse roluri. Un teambuilding, o șuetă la ceas de seară cu ceva caloric de restabilit glicemia în grup, piese de teatru sau filme văzute împreună cu cei dragi de la birou ajută când vine vorba de predarea armelor sau ieșirea din rol.
3. Din cauza diferenţelor de nevoi fizice, pe care le voi denumi de dragul clasificării nepotriviri fizice. Sunt adesea copilăreşti, dar nerezolvate aduc adevărate furtuni organizaţionale: un angajat e friguros, altul are calduri, unul adoră usturoiul, altul detestă deodorantul, unul vrea liniste şi pace, altul vrea vibe, iată chestii mici care pot provoaca disconfort mare.
Care este soluţia? Un spaţiu de lucru care să respecte norme riguroase de igienă. Mă refer la ventilaţie, temperatură optimă, distanţă decentă între posturile de lucru, acces la spaţii personale, loc de luat masa, toalete în număr şi dotări suficiente şi toate celelalte cuvenite.
De foarte multe ori companiile prioritizează preţul spaţiului, designul sau limitări de marketing şi uită de confortul fizic al propriilor angajaţi. Care stau la birou mai mult decât stau acasă.
Este imposibil să găsim compania perfectă cu oameni tot timpul zâmbitori şi calmi, cu șefi perfecţi, de unde au fugit conflictul şi întristarea. Dar putem îmbunătăţi continuu, căuta soluţii mai bune, prioritiza binele cotidian al angajaţilor sau colegilor noștri. Doar să vrem!
Valentina Neacşu – Senior Consultant ITEX