
În Statele Unite se discută zilele acestea despre nepotismul din industria artistică. Ai zice că au epuizat subiectele lor și se inspiră acum de la noi, țara care pare inventatoarea P.C.R.-ul, adică a sistemului de supraviețuire și/ sau îmbogățire Pile, Relații, Cunoștințe.
Americanii îi spun totuși altfel. Ei au creat eticheta “nepo baby“, lipind-o pe imaginea copiilor de vedete ajunși la rândul lor persoane de succes și ale căror reușitele profesionale sunt puse exclusiv pe seama părinților.
Eu n-am avut bafta unor rude bogate, deci n-ar fi motive să mă erijez în avocatul norocoșilor. Dar am suficientă experiență profesională și de viață să știu că atunci când vine vorba despre a angaja pe cineva, o recomandare va fi privită întotdeauna cu ochi mai buni decât oricare altă opțiune. Iar motivul este simplu: familiar este perceput ca fiind mai comod, mai facil, mai bun.
Dar mai știu și că în industriile competitive, care fac mulți bani, chiar dacă o pilă îți facilitează accesul, tot ai de cărat niște greutăți.
Una este legată de așteptările uriașe pe care cei din sistem le au de la tine. Ești fata lui X sau băiatul lui Y, deci trebuie să fii cel puțin la fel de bun ca înaintașii. Te-a recomandat Z, nu se face să-l pui într-o lumină proastă! Uneori presiunea asta șlefuiește diamante, alteori este drumul drept către eșec, dependențe, dezechilibre mentale.
Un alt impediment e legat de rivalitățile inerente pe care le moștenești odată cu permisul de intrare în sistem. Pentru că atunci imaginea ta este asociată cu a altora, această asociere vine și cu bune, și cu rele.
Dar poate cea mai mare problemă este aceea că întotdeauna cei mulți, din afara sistemului, îți vor pune la îndoială calitățile personale. Nu ai reușit datorită muncii, talentului, perseverenței, ci pentru că ești “fata lu’ tata”. Iar această percepție este foarte nedreaptă – mulți nepo baby nu au moștenit doar relațiile părinților ci și trăsături care i-au determinat să izbândească.
Poate că noi, cei fără pile, trebuie să muncim înzecit pentru reușite. Dar pare mai simplu să pui osul la treabă când cei din jur n-au așteptări, deci nici nu te presează peste cât poți duce pentru a performa. Când te privesc pe tine, nu și tot arborele genealogic. Când nu cunoști viesparul, deci nu duci lupte inutile, care nici măcar nu-ți aparțin.
Concluzia: la tăți ni-i greu, fie că avem proptele, fie că nu! Și indiferent ai cui suntem, tot trebuie să muncim, să îndurăm, să perseverăm pentru a reuși.
Sursă foto: https://www.popsugar.co.uk/fashion/hailey-bieber-nepo-baby-shirt-reactions-49056801/amp