Personale

Totul e bine când se termină cu bine

Copilul cel mic a încheiat vineri ciclul primar. Cel mare termină la sfârșitul lunii facultatea. Despre studiile superioare spun deocamdată doar că lucrurile par ceva mai ușoare în zilele noastre. Anii de alfabetizare însă sunt mult mai complicați și grei decât îmi aminteam. Am povestit cu tristețe, la un moment dat, că grădinița a fost un eșec răsunător. Se tot vorbește acum despre educația timpurie obligatorie, dar sistemul nu se descurcă prea bine nici cu copii mai mărișori. Și fie vorba între noi, nici școala nu se arăta altfel. Pesimismul meu pornind încă de la Ziua Porților Deschise organizată de instituția aleasă, când copilul a refuzat total să intre și să cunoască locurile și oamenii. Au existat și semne bune. Pe la mijlocul lunii iunie, când ne pregăteam de serbarea de finalul grupei mari, am primit un mesaj care mă invita la prima ședință cu părinții de la școală. Pentru o persoană anxioasă ca mine, a fost foarte util să aflu cu mult timp înainte ce ne așteaptă, detalii despre uniformă, necesar de rechizite, proceduri.  În plus am fost ...
Citește mai mult »

Un involuntar experiment social

Săptămâna trecută am mers la coafor punând astfel cap unui lung și involuntar experiment social. Aveam de mult dilema părului alb și recunosc că tot nu m-am lămurit de ce trezește atâtea reacții de respingere, întrucât încărunțirea este o chestiune deopotrivă naturală și inevitabilă. Am cerut părerile altora, am încercat numeroase introspecții, nu pot concluziona decât că singurul lucru nesuferit la firele albe este textura lor diferită, ceea ce le dă un oarecare aspect agresiv. Dar să vă spun cu experimentul: Timp de aproape un an nu am trecut pragul hairstylistului, ceea ce a lăsat la iveală splendoarea părului meu natural. Cel brunet, încărunțit și intens rărit de vopsitul agresiv din toți acești ani. Acesta fiind și motivul, căderea și ruperea sa excesivă. Cum a decurs reacția celor din jur? În primele patru-cinci luni situația s-a prezentat bine. Șuvițele făcute de mâna omului cu cele date de mama natură s-au camuflat reciproc. Coafura a rezistat. A urmat perioada de iarnă în care părul a fost mai tot timpul acoperit în situații sociale. “Problemele” au început prin martie. Oamenii din jurul meu ...
Citește mai mult »

Legea atracției

M-am gândit că n-or fi degeaba toate filmulețele astea motivaționale de ne asaltează prin Social Media, care ne prezintă cum funcționează atracția universală. Sau a Universului, nu mi-e clar. Toți specialiștii spun că trebuie să vizualizăm ce ne dorim. Sau să fim ceea ce vrem, iar nu mi-e clar. Deci fac un exercițiu public, n-am să vă spun dacă a funcționat sau nu,  dar vor fi semne 🙂 1. Sunt bogată. Cea mai bogată. Atât de bogată încât Bill Gates moare de invidie, iar tipul de la Amazon a declarat că acesta este motivul pentru care a chelit: de nervi. În plus am fost deja contactată de maneliști celebri care vor să scoată câteva albume, influențați fiind de valoarea mea. Financiară, evident. 2. Sunt sănătoasă. Cea mai sănătoasă. Atât de sănătoasă încât universități de top din lume vor să studieze sănătatea mea. 3. Sunt frumoasă. Cea mai frumoasă. Atât de frumoasă încât se fac deja petiții pentru a modifica limitele de înălțime pentru participarea la Miss Univers. Rețineți: 1,60 devine noul standard! 4. Sunt în echilibru. Atât de în echilibru încât ...
Citește mai mult »

Momentele mele de fericire

Astăzi este Ziua Internațională a Fericirii. Motiv să mă gândesc intens la obiectul sărbătorii cu pricina, pentru că dacă nu eu, atunci cine, și dacă nu azi, atunci când? Mărturisesc că deși am trăit și simțit multe până acum, nu știu încă să definesc fericirea. O recunosc atunci când vine, o aștept când pare a întârzia cam mult. Dar nu o pot pune niciodată în toate cuvintele potrivite. Și poate că asta este ideea: cele mai frumoase lucruri din viață nu pot fi etichetate precum produsele din magazin. Nu pot fi puse în dicționar cu toate coordonatele aferente. Și, în niciun caz, nu pot fi o uniformă emoțională, o haină a inimii la fel pentru toți. Au fost multe momentele mele de fericire. Unele venite ca urmare a unor evenimente minunate, altele ca premiu pentru că am supraviețuit unora îngrozitoare. În copilărie fericirea avea gust de portocale, asemeni bomboanelor cubaneze. Sau forma unei superbe păpuși cu pielea ca de ciocolată, găsite sub brad. Mai târziu am regăsit-o așteptând amețită de somn răsăritul soarelui pe malul mării. Călătorind, dansând, iubind. Ca mamă ...
Citește mai mult »

Vacanță la ski

Noi am luat ad litteram numele vacanței școlare din februarie și am dus elevul din dotare la ski. Este adevărat că într-o țară în care abandonul școlar cauzat de sărăcie este o realitate tristă, la fel ca și mersul la ore cu stomacul gol, pare cinic să denumești astfel o vacanță. Dar în afară de a trage multe semnale de alarmă și a ajuta punctual atunci când sunt solicitată, nu-mi stă în putere să fac altceva. Așadar am mers la ski în Livigno, o localitate din Italia, aflată la granița cu Elveția. Ce mi-a plăcut? Locurile sunt pitorești și fiind situate la o înălțime considerabilă scad emoțiile cu privire la starea pârtiilor. Livigno este promovat, printre altele, ca un Rai al shopping-ului, datorită lipsei taxelor. Dar domnul care ne-a ajutat cu bagajele, balcanic de-al nostru, ne-a făcut instructajul încă de la început, atenționându-ne că sunt multe produse fake și toate magazinele au oricum prețuri ca în centrul orașului Milano. Fake-uri n-am găsit, înțeleg că parfumurile poartă această bănuială, dar cu prețurile a cam avut dreptate. Hotelul a fost foarte accesibil și ...
Citește mai mult »

Roata chiar se întoarce, nu e doar o metaforă

Cred că am mai povestit despre asta, aniversările mele: par a fi nu doar momente de celebrare a maturității pe care se presupune că o manifest, ci și de surpriză că exist. Nu e de mirare că de-a lungul timpului am căpătat o oarecare anxietate în ceea ce privește apropierea zilei mele de naștere, pentru că anunța o perioadă ghinionistă a anului. Am aniversat bolnavă, falită, ieșită din lăuzie și intrată în clasica depresie de mamă prea proaspătă și chiaună, în doliu, în perioada de probă, în derivă. Puțini sunt anii în care planetele să se fi aliniat cum trebuie. Dar a existat și cealaltă parte a monedei: am avut întotdeauna oamenii mei alături, cadouri frumoase și, după cum mă știți, nădejdea că va fi bine. Anul acesta ziua mea s-a potrivit a fi în vacanța de ski a copiilor. Pe care am petrecut-o în Italia, unde aveam planificat să mergem de Crăciun, dar nu ne-a ieșit. Nu părea a ieși prea bine nici de data asta, toți am lăsat în urmă treburi nerezolvate și multiple provocări. ...
Citește mai mult »

Singura certitudine

Copilul cel mic a trecut printr-un nou episod de viroză, deci a lipsit de la școală două zile. Din fericire s-a refăcut rapid, dar de fiecare dată când absentează am aceeași senzație grea că nu vom reuși să recuperăm tot ce se predă la școală. Ritmul este oricum amețitor, dar când ești cu bateriile descărcate devine deja copleșitor. Este mult mai mult, mai greu, mai complicat decât îmi amintesc că era în urmă cu un deceniu la copilul cel mare. Și când aud părinți care raportează lucru suplimentar intens, deja mă ia cu panică. Apoi îmi amintesc de tonele de cursuri făcute în facultate. Știți ce spuneau toate? Că educația este un proces permanent. Că, întradevăr, omul cât trăiește învață. Nimeni nu poate duce ritmul acesta dement la infinit. În plus, aglomerarea de concepte, de algoritmi, de operații fără pauze în care pur și simplu să se întrepătrundă, să se așeze, duce doar la suprasolicitare și, în mod firesc, la uitare. Și abandonare. Reticență la a mai învăța ceva nou. Deci, în mod firesc, rigiditate în a accepta idei ...
Citește mai mult »

Chestionarul lui 2024

Nu sunt omul rezoluțiilor, le consider un demers nerealist și inutil. Dar după ce am simțit ani la rând că mă învârt într-un cerc vicios al deciziilor care mă pun în dificultate, am decis ca în 2024 să schimb ceva. Nu este vorba despre obiective pe termen scurt, mediu sau lung, nici de planuri minuțioase privitoare la siluetă, carieră, abilități personale sau cine știe ce alte borne. Ci de un chestionar cu 3 întrebări pe care îl aplic înainte de a-mi asuma activități, preocupări, proiecte noi. Și minim una va trebui să primească răspuns afirmativ. Iar întrebările pe care mi le voi pune sunt următoarele: 1. Îmi aduce bani? Știu că pare mercantil, dar oamenii nu se hrănesc cu aer, iar facturile nu se plătesc cu recunoștință. Banii sunt importanți. 2. Îmi aduce bucurie/ împlinire/ echilibru? Dar nu tot ce ne propunem poate fi monetizat, ba unele dintre cele mai minunate chestii din viață toacă rapid finanțele. Copiii, de exemplu! 😀 Pantofii șmecheri. Ciocolata bună. Mătasea. Deci dacă nu e pe bani, trebuie să fie pe emoții pozitive sau măcar puțin confort. 3. ...
Citește mai mult »

Povestea unui brăduț drăguț

Ieri am împodobit primul brăduț al iernii, cine mă urmărește de mult în Social Media știe că în fiecare iarnă decorez minim 2-3 înainte de cel din livingul familiei, supremul absolut al brazilor de Crăciun! (Glumesc, pomul nostru e mereu la fel, cu aceleași ornamente cumpărate în primul decembrie în care ne-am mutat în sat, la care se adaugă cele primite de la prieteni. Diferă mărimea, după cum sunt câștigate negocierile, unii vor pe opulență, eu îi prefer pe cei mai piperniciți.) Este primul an în care conștientizez nevoia mea impulsivă de a decora în anotimpul rece și încep să cred că neajunsurile copilăriei mă bântuie mai mult decât aș crede. Se găseau greu brazii pe atunci, împodobirea lor fiind considerată o amenințare insidioasă pentru partid. De multe ori reciclam pomul de la serbările grădiniței unde era educatoare mama mea. Adică un băț cu trei crengi adus de vreun părinte după multiple intervenții. Exista și o soluție de backup, o chestie de plastic ce se prezenta destul de ireal, în plus era imposibil de montat într-un interval decent de ...
Citește mai mult »

Ce am învățat zilele acestea?

1. Ghimbirul se curăță cu lingura. Am văzut asta la un show culinar televizat. Pare contraintuitiv, chiar absurd, dar funcționează ca prin minune. 2. Vorbind despre minuni, trebuie să vă spun și vouă că punând în ceaiul de ghimbir curățat cu lingura, condimente dintr-un ambalaj pe care scrie “Vin fiert”, acesta rămâne ceai de ghimbir. E troll, vă zic! 3. La fel de surprinzător este că dacă bei licoarea despre care vorbesc la primele două puncte dintr-o cană inscripționată cu un mesaj motivațional, realizezi că îndemnul în cauză nu (mai) funcționează. Ba chiar devine enervant. “If you can dream it, you can do it!” my ass. Am visat că mă trezesc mai tânără cu 5 ani și mai proaspătă cu 20 și iată-mă aproape de 80, cu gâtul mort deja! Totuși, pare că ajută recipientele cu tematică de Crăciun. Mirosul de ghimbir, cuișoare și altele asemenea asezonate vizual cu roșu, alb și verde, îți creează o speranță irațională că vine Moșul cu o piscină acoperită în spatele casei și cu câte un voucher pe viață la furnizorii de ...
Citește mai mult »