Personale

Crăciunul în care nu mai am pijamale

Pe Instagram circulă o glumă privitoare la cadourile de Crăciun: cică să nu mai luăm pijamale și papuci, e sărbătoare, nu mergem să ne internăm. Dar pe vremea mea, maică, pijamalele, papucii, hainele tricotate erau norma sub brad. Iar vremea asta a mea a mers până încoace, când deja îl aveam pe Cristi suficient de mare încât să glumim împreună pe seama noilor outfit-uri de culcare. Apoi un scaun la masa de Crăciun s-a golit și nimeni n-a mai primit pijamale. Iar în anul în care i-am oferit tatălui meu unele haioase, în ton cu sărbătoarea, am creat o adevărată criză. Era deja bolnav serios și ba voia să plece pentru a le returna unui prieten, ba credea că sunt ale copiilor, ba că au apărut în mod suspect prin dulapul lui. Uite așa, timpul a trecut și noi am rămas fără pijamale. Singură nu-mi vine să cumpăr, iar de oferit nu mai are cine să o facă. Și nici copiilor nu le prea iau din același motiv de nod în gât și răscolit amintiri. Viața e așa cum ...
Citește mai mult »

Mostră necosmetizată de parenting

Astăzi de dimineață am livrat școlii dintr-un cartier bucureștean copilul din dotare. Ca în fiecare dimineață: cu ochii cârpiți de somn, cu părul încâlcit, încercând să nu greșim în alegerea celor doi saci necesari logisticii, cu dor de pernă sau cafea, după caz. Zilele acestea aglomerația parcă e mai mare, ajută și țevile uriașe care tronează pe trotuar, asezonate la gropile excavate pe șosea, decorul hibernal perpetuu de prin oraș. Și cum stăteam noi în fața școlii să ne urăm toate cele bune și să ne dăm reciproc sfaturi, numai ce văd un copil coborând agitat dintr-o mașină și începând să-și strige disperat tatăl. Am încercat să-l opresc, dar fugea destul de repede printre oameni în paralel cu traficul infernal. I-a pus stop polițistul local, aflând astfel că a fost dat jos din mașină prematur, întrucât nu a apucat să-și ia ghiozdanul. La cum era copilul de agitat de când a coborât, probabil că a încercat să-i spună tatălui la timp că are și bagaj. Dar știm cu toții cum este când ne grăbim, e aglomerat, poate ne așteaptă ...
Citește mai mult »

Timeline 2021

Mai e puțin și se termină, ducă-se! Nu că m-aș aștepta ca de la 1 ianuarie să mă lovească brusc norocul și bunăstarea, dar știu că uneori ajută să punem punct și măcar să ne propunem că o luăm de la capăt. Dacă anii precedenți au fost de-a dreptul încețoșați, în 2021 am câștigat ceva ce n-am mai avut de mult: claritatea. Am înțeles, în sfârșit ce se întâmplă, unde pierd nejustificat de multă energie, care este adevărata problemă. Mai am de lucrat la rezolvare, dar așa cum spun mereu copiilor mei atunci când cine vorba de matematică, aceasta se află întotdeauna în enunț. Am sperat să le pot ordona cronologic, dar le voi scrie random, așa cum îmi vin în minte. Iată bilanțul unui an în care am pendulat continuu, metaforic vorbind, între bal și spital: Profesional a fost un an aproape de catastrofă. Au existat nesperat de multe cereri de recrutare, dar în spatele lor a stat, de fapt, o nevoie atroce și neconștientizată de consultanță. Anii ăștia pandemici ne-au afectat mai mult decât ne închipuim. ...
Citește mai mult »

Wishlist/ to do list pentru finalul de an

Se apropie sfârșitul anului, pe care l-aș defini ca halucinant și clar, profitabil și păgubos, greu și ușor, deci bipolar cât a cuprins. Întrucât mi-a mai rămas puțin să-l balansez în propria-mi percepție, am purces la a elabora o listă de dorințe deloc greu de îndeplinit, care mă vor ajuta să-mi văd viața și realizările în culori mai pastelate. Iată, așadar, ce mi-am propus pentru ultima lună din an: ☕️ Să beau o cană de vin fiert. N-am mai făcut-o de pe când am fost într-o vacanță de iarnă la Viena și îmi amintesc că am împins intensiv de un landou atunci. Deci a trecut muuuult timp. Ideea e că aș putea consuma oricând licoarea cu pricina, dar nu despre asta este vorba, ci despre a recrea spiritul acela. Liniștea. Bucuria. Optimismul mă va apuca oricum după ce termin de băut. La fel și amețeala! 🎁 Să mă bucur și în acest an de Calendarul de Advent cumpărat. Mi-a fost greu să-l aleg, dincolo de îndoielile expuse pe blog a existat și o senzație vagă că nu-l merit. Că ...
Citește mai mult »

Ai cui sunt când greșesc?

Zilele trecute cel mic a învățat la școală să descrie o persoană. Prima tentativă a fost, evident, mama. A ieșit un text perfect imperfect, corectat temeinic cu roșu, care a surprins, totuși, esența a ceea ce sunt eu: un cameleon într-o perpetuă camuflare a tot ceea ce mă doare, uneori până la agonie, cu sclipici, aromă de prăjituri și haine frumoase. Mi-a plăcut atât de mult încât am postat un fragment pe Facebook. Fără să-i cer permisiunea, iar când a realizat m-a certat. Cum să vadă toți greșelile lui din caiet? Următoarea încercare a fost să-și descrie unul dintre bunici. Evident că de această dată textul a ieșit impecabil, primind un “Bravo” de la Doamna. Dar mie tot prima compunere îmi place mai mult și nu pentru că este despre mine. Ci pentru că știu cât de greu i-a fost să o scrie fără prea mult timp de pregătire, fără să-i fiu în față și fără să știe ce iese. Cel mare are aceleași comportamente autocritice. “Nu mi-a ieșit emisia azi!” spune uneori despre jobul lui de la radio. ...
Citește mai mult »

A venit momentul acela din an

După cum bine ați observat, lumea se pregătește de Crăciun. Luminițe, planuri, cadouri, început de depresie, tot tacâmul. Ceea ce mi-a amintit (alături de un mesaj primit pentru care mulțumesc!) că a sosit vremea să-mi iau un nou calendar de Advent. Pentru cei care nu știu, chestiunea cu pricina reprezintă o modalitate frumoasă și distractivă de a număra zilele rămase până la Crăciun. Calendarul are 12/ 24/ 25 de sertare în care se găsesc mici surprize. Și pentru a-l alege înțelept pe cel din acest an, se cade o analiză temeinică a celui din 2020. Care a fost achiziționat de la Sephora și a avut 25 de produse interesante, atât skincare, cât și accesorii sau produse de machiaj. Mi-a făcut mare plăcere să deschid sertărașele și m-am bucurat ca un copil mic de fiecare produs descoperit. Dar din toate cele primite, doar trei produse au ajuns să-mi fie folositoare în mod uzual: Primul este loțiunea tonică de la REN cu AHA. Ar fi trebuit să o pun pe față, dar eu am folosit-o ca… deodorant. Știu că pare ciudat, ...
Citește mai mult »

Despre diferența de vârstă dintre frați

Cei doi copii ai mei sunt născuți la capetele unui interval de zece ani. Nimic planificat, ba chiar mi-aș fi dorit ca așteptarea să fie mai scurtă, dar așa a vrut soarta. Și n-aveți idee de câte ori mi s-a spus că diferența aceasta de vârstă îi va împiedica să aibă o relație frățească normală și funcțională. Noroc că nu mi-s slabă de înger, că poate aș fi crezut. Și că mă țin încă nervii că sigur pocneam pe cineva după atâtea profeții pe tema asta! Scriu așadar pentru cei puțini, care sunt în situația noastră. Și le spun că marea catastrofă a diferenței mare de vârstă între frați este un fâs, un mit, o idee falsă, preconcepută. Realitatea este că frații copiază modelul care le este familiar. Și familial. Apoi fiecare are personalitatea sa, modul său de a relaționa, de a provoca/ gestiona conflicte, de a se raporta la cei apropiați. Indiferent (de gen și) de vârsta pe care o au pot fi apropiați sau distanți, pot avea relații funcționale sau defecte, se pot comporta frățește sau pot ...
Citește mai mult »

Lecţia vulnerabilităţii

Cu mult timp în urmă recrutam pentru angajatorul meu de atunci un lucrător pentru depozit. Era un proiect care mă scotea destul de mult din zona de confort, pentru că eram obişnuită să mă conversez pe la interviuri cu absolvenţi de studii superioare, majoritar tehnice. Oricât aş fi încercat să selectez CV-urile, mi-era clar că vor fi multiple provocări. Și s-a dovedit un demers mai mult decât interesant, care mi-a depăşit aşteptările. Am aflat astfel că oamenii care nu au prea multă școală sunt mult mai autentici, mai sinceri, dovedindu-se adesea parteneri de discuţie mai comozi şi generoşi. Într-o seară de vineri urma să am ultimul interviu cu un candidat care a preferat o oră destul de târzie pentru întâlnire. Birourile erau deja goale, rămăsesem singură într-o clădire supravegheată video doar în spațiile comune și fără paznic. Mă gândeam că n-am fost prea inspirată să accept discuţia în acest context. Iar când persoana în cauză a apărut, am realizat că sunt o norocoasă dacă scap cu viaţă la final. În faţa mea stătea un bărbat tuns scurt, ...
Citește mai mult »

Așa începe (#feșăn)

Am făcut un calcul simplu și în anii pandemici am purtat de trei ori încălțăminte cu toc. Ceea ce este foarte puțin, întotdeauna mi-au plăcut acei centimetri în plus pe care mi-i oferă instant. Ca să nu mai spun că atunci când porți încălțăminte sofisticată, postura este alta, îndreptând cocoașa nu neapărat din mândrie, cât de frica de a nu-ți pierde echilibrul și ateriza în nas. Să lăsăm gheboșenia și tocurile, oricum se poartă încălțămintea sport. Dar m-am îmbrăcat elegant tot de atâtea ori. În rest vestimentația mea bifează trei mari criterii: – are glugă pentru că protejează la nevoie și ascunde părul deseori scăpat de sub control; – are buzunare – este incredibil câte chestii de urgentă necesitate se cer depozitate în loc cu acces imediat; – îmi lasă mâinile libere, deci poșetele au fost înlocuite de rucsac. Oricum atunci când sunt cu copilul mic aș nevoie de încă vreo trei perechi de membre! – îmi ascunde și protejează degetele de la picioare, care altfel sfârșesc zdrelite de multiplele călcături ale copiilor din dotare. Cel mare poartă “decât” 46! La ...
Citește mai mult »

Ieșită din peșteră

Vineri, proaspăt întoarsă acasă după o experiență turistică de neuitat (*), am adormit la ora 21,00. Cred că nici bebeluș fiind n-am bifat vreodată ora asta de culcare! Iar ieri am dormit la prânz! Ceea ce, de asemenea, este o noutate absolută. Probabil e semn de bătrânețe, dar dincolo de asta, tocmai ce se încheie o perioadă în care totul a fost prea alert, greu de procesat, încărcat emoțional și incert. Mi-e greu să scriu organizat când mintea încă mi-e un haos. Dar mă ajută, așa că măcar încerc. Prima veste mare: sunt mamă de student! Ceea ce este minunat și înălțător, dar mi-a și mâncat ficații puși în prealabil la fript pe plită încinsă. După ce s-au terminat aplicațiile pentru facultățile de afară și a fost acceptat la cele mai multe dintre ele, proaspătul student a decis că vrea să rămână în țară. Și uite așa a luat-o de la capăt cu scrisorile de motivare și alte administrative într-o perioadă în care a avut de dat examenul vieții, iar profesional lucrurile i s-au precipitat și agitat. ...
Citește mai mult »