Personale

Rezumat

Știți deja opinia mea despre recapitulările finalului de an și rezoluțiile de început: ajută atunci când le formulezi. Imediat după, intri în obișnuința care le-a produs și care le determină deopotrivă inutilitatea. Am început totuși dimineața uitându-mă prin miile de poze făcute din ianuarie 2024 și până în prezent, constatând că rezumatul acestui an îl face să se înscrie în normalitatea celor care l-au precedat. Mă simt, așadar, învingătoare. Pentru că mi-am ținut nervii în frâu nesperat de bine în ciuda unor provocări imense, unele total gratuite, am găsit soluții, am creat punți, am făcut bine când aș fi putut face rău, încă 365 de zile. Am călătorit la fel de mult și bine, iar cele mai multe fotografii mă arată prin baze de antrenament sau pe stadioane: Monza, Slobozia, București, Clinceni, Budapesta. Ambii copii au încheiat câte un ciclu de învățare și au început altul nou: cel mare a terminat facultatea, trecând acum la Master, cel mic a spus adio celor cinci ani de școală primară, pornind în aventura gimnaziului. De asemenea, amândoi își continuă pasiunile: radioul, respectiv ...
Citește mai mult »

Nimic instagramabil pe la noi

În Social Media a început festivalul pozelor perfecte: decoruri ca din povești, brazi împodobiți de revistă, outfit-uri potrivite contextului, fețe vesele și prinse din unghiul potrivit, copii cuminți și frumoși. Am avut și eu astfel de fotografii în trecut. Cu cât îmi era mai greu, cu atât mă străduiam să arăt lumii că sunt bine. Acum, în avalanșa de perfecțiune din jur, încerc să fiu eu cea care amintește tuturor că viața reală este imperfectă prin definiție. Așadar am început să-mi arăt cearcănele. Sau haine care poate nu sunt surprinse în cel mai grozav unghi. Iar ieri am încercat să arăt tuturor bradul nostru, încă neîmpodobit, de Crăciun. Și apoi m-am răzgândit, tocmai din cauză că nu era o compoziție tocmai fotogenică. Asta ca să nu zic că situația era destul de nasoală în jurul lui. Acum regret decizia mea. Pentru că impulsul de a arăta pomul proaspăt achiziționat nu a venit de această dată din nevoia de a arăta că sunt bine. Ci pentru că eu chiar m-am bucurat că am reușit în timp record să-l achiziționăm ...
Citește mai mult »

Când pielea știe mai bine ca oricine

Pe măsură ce am avansat în vârstă, devenind mai conștientă de câte probleme pot să apară din neant și să ne dea viața peste cap, am început să fiu tot mai riguroasă în a-mi îngriji pielea. Rutina de skincare respectată riguros, a fost o formă de a avea grijă de mine care m-a ajutat, pe de o parte, să-mi echilibrez emoțiile. Iar pe de alta să-mi păcălesc mintea că sunt ok, atât timp cât oglinda îmi arăta un ten oarecum prezentabil. De altfel multe din excesele pe care le vedem acum în materie de intervenții estetice: toate acele fețe perfecte fără riduri, asimetrii, pierderi de volum, vin din aceeași nevoie a oamenilor de a se privi în oglindă și spune: “atât timp cât arăt bine, sunt bine!” Am ajuns astfel, prin experiență, la nivelul la care orice problemă a pielii mele își găsea un remediu clar în dulapul cu creme. Până în acest septembrie, o perioadă stresantă până la absurd, când au apărut primele semne că ceva nu mai funcționează. Orice am încercat, fața mea a refuzat să ...
Citește mai mult »

Mi-am primit Karma

În ultima vreme am simțit, ca mulți alții, o frică intensă privitoare la viitor. Sunt un critic activ al sistemului de învățământ din România, mi se pare că nu avem încă o țară ca afară, dar perspectivele recente mă fac să reevaluez totul și să înțeleg că avem deja o Românie în rând cu lumea civilizată și că educația pe care o primesc copiii mei este la standardele care trebuie, singura problemă fiind alinierea tuturor școlilor, fie ele din cartiere mărginașe sau sate aproape uitate de lume la acest nivel. România e bine, credeți-mă! Se poate mai bine, dar nu o schimbare radicală o poate ajuta, mai ales când este deja dovedită a fi ticăloasă. Dar dincolo de situația politică, au apărut și altele care m-au speriat și mi-au amintit cât suntem de fragili și vulnerabili. Evident că în acest climat apăsător și sumbru, am fost destul de contondentă în relațiile cu cei din jur. Asta neînsemnând că am sărit la gâtul cuiva, în ciuda a ceea ce ați putea crede, nu o fac decât în legitimă apărare, ...
Citește mai mult »

Planuri pentru Decembrie

Am intrat în ultima lună a anului, urmează să primesc cadouri, pentru că am fost cuminte, în plus la horoscop zice că o să rup norma și tot ce nu mi-a ieșit până acum se va rezolva mai mult decât onorabil, deci mă pregătesc de tot ce e mai bun pe lume. Bine, eu nu cred nici în Moș Crăciun, nici în horoscop, dar asta n-ar trebui să influențeze prea tare situația. La cât de grozav se prezintă lucrurile, mi-am făcut planuri pe măsură. Acestea includ: – o cură de salată. Salata este sănătoasă, conține legume, deci fibre, vitamine, în plus a mea va fi și plină de proteine. Adică e din aceea care are preponderent cartofi, carne de pui și maioneză, îngrașă doar când o privești și cere pastile de bilă. – o campanie de donații. Anul acesta vă rog să o ajutați pe Albița, pisica noastră. Are 13 ani, a trecut prin multe probleme de sănătate și este dependentă de plicuri. Vă rog să-i faceți bătrânețile frumoase. Așadar cine va trece pragul casei noastre în luna ...
Citește mai mult »

Cum se dă o veste proastă:

Am găsit printre ciorne un dialog cu cel mic, petrecut anul trecut pe vremea asta și m-am gândit că ar fi păcat să nu-l public. – Mama, am trei chestii să îți spun! m-a anunțat serios imediat ce a ieșit de pe poarta școlii. (N-o să vă mint, din trei speram ca măcar una să fie de bine!) – În primul rând, n-am avut nici măcar o greșeală la concursul de engleză! (The good, cum ar veni. Deși nu-i o mare surpriză, orice rezultat merită felicitat.) – În al doilea rând mă doare gamba stângă. (The bad, creșterea vine cu niște disconfort și nu știi niciodată când trebuie sau când e inutil să investighezi.) – În al treilea rând cred că voi lua pentru prima oară în viață un insuficient la testul de la Istorie. The ugly. Sănătoși să fim, pentru că, istoric vorbind, le vom duce pe toate! 😀 Deci cam așa se dau veștile mai puțin grozave. Puse în context extins, ponderate cu altele neutre și presărate cu puțină pudră de optimism.
Citește mai mult »

Terapia plânsu’-râsu’

Am avut niște zile din acelea în care îți vine să juri că luminița de la capătul tunelului este iremediabil arsă. E drept că nici soarele nu s-a prea arătat în ultimul timp pe cerul bucureștean, așa că o și fi comuniunea om-natură, cu care generația mea a fost îndoctrinată la școală, ceva real. Dar nu se cade să stai prea mult în butoiul cu melancolie blegoasă. Așa că am purces, fără să știu că asta va ieși, la terapie. Primul pas a fost să citesc cartea pe care o are copilul mic în luna noiembrie ca lectură suplimentară. Se numește “Din 7 în 7”, a fost scrisă de Holly Goldberg Sloan și a apărut în 2013, având succes răsunător imediat. Și total meritat. La momentul acesta este sold out în România, probabil că urmează să fie republicată. Mulțumim deci Iuliei că ne-a ajutat și de această dată împrumutându-ne volumul ei. Motivul oficial pentru care citesc aproape întotdeauna cărțile propuse copiilor pentru lectură suplimentară este acela de a verifica dacă ei chiar dau foile acestora cu sens. Știu mulți ...
Citește mai mult »

Singura soluție

Nu știu cum este în alte părți, dar pe aici suntem binecuvântați cu niște zile autentice de noiembrie: întunecate, ploioase, reci, reumatice și depresive. Iar în ceea ce mă privește, pare că vin ca o încununare a ghinioanelor, nereușitelor și problemelor din ultima vreme. Este momentul perfect să-mi reamintesc că cea mai frecventă întrebare pe care am auzit-o de-a lungul vremii este: “cum ai reușit să reziști?” Pentru că am trecut prin multe și grele. Și iată-mă tot aici, gândindu-mă și eu oare cum de le duc pe toate? Recunosc că niciodată nu am știut ce să răspund. Pur și simplu am reușit și am rezistat. Luând zilele una câte una și trăindu-le după cum au venit, cu bune, cu rele, cu plâns, cu râs, cu reușite sau eșecuri. Există acum o întreagă literatură și numeroase sisteme de suport pentru situațiile critice din viața noastră. Realitatea este că oricâte sfaturi am primi, oricâți oameni dispuși să ne ajute am avea în jur, oricâtă terapie am face, adesea singura soluție este să continuăm a spera în vremuri mai bune. Pentru ...
Citește mai mult »

Ne agățăm cu toții de ceva

Sâmbătă mi-am cumpărat, din nou, o altă husă pentru telefon. Probabil că deja am ajuns în punctul în care am cheltuit pentru protecția lui mai mult decât m-ar fi costat un înlocuitor, dar cine mai stă să calculeze! Și mă gândeam la rutina asta a mea: de fiecare dată iau același tip de produs, din silicon colorat, cu sigla mărului mușcat pe spate. Pentru actualul meu smartphone am avut rând pe rând una albastră, alta roz deschis, urmată în paletar de galben, roșu și portocaliu. Cea pe care o am în prezent este un soi de fucsia după câteva zile de toamnă trecute peste ea. Apoi am realizat că am deja un tipar comportamental: de fiecare dată când dau de greu, când mintea mi-o ia razna în analize ale destinului, când sunt la un pas de a lua decizii abrupte, fac același lucru: mă uit la husa răpciugită a telefonului, la toate spărturile, zgârieturile, zonele ei decojite și decid că trebuie să o schimb. Numai că am grijă să iau una la fel de proastă și scumpă ca ...
Citește mai mult »

Când Universul îți trimite mesaje confuze

Cu niște vreme în urmă, o coincidență simpatică de nume îmi aducea printre e-mailuri drafturi de lucrări de diplomă și cereri de programare la ședințe de terapie. Am un tiz (ba chiar mai multe) aici la București, iar situația a devenit și mai interesantă când am început să primesc confirmări ale unor achiziții online de haine sau pachete turistice. Cu timpul cererea de terapie sau consiliere s-a stins. Dar nu pentru că am rămas fără tiz. Ci pentru că a mai apărut o V.N., specializată în diabetologie. Și care nu este în București, ci în zona Brașov, motiv pentru care sunt întrebată din ce în ce mai des când ajung pe acolo, la cabinet. Iată, primul semnal al Universului este că aș avea nevoie de aer montan. Trecând la lucruri mai concrete, săptămâna trecută mi-am luat șampon, motiv pentru care am primit cadou o geantă de plajă mare și trainică. Săptămâna asta, un retailer de modă mi-a dat cadou un prosop. Pentru plajă și el. Cum ar fi ca săptămâna viitoare să primesc biletele de avion și vouchere ...
Citește mai mult »