În mod obişnuit, toamna vine cu o apetenţă mai mare a angajatorilor pentru a-şi găsi forţă de muncă, iar acest trend se păstrează şi în acest an.
Dar tot în mod obişnuit, pofta firmelor de a face angajări este oarecum corelată cu cea a oamenilor de a-şi căuta job nou. Iar acest trend nu se mai păstrează în acest an.
Creşterile galopante de preţuri, mai ales la utilităţi, îi determină pe români să fie mai prudenţi şi mai puţin dinamici în piaţa muncii. Explicaţia este destul de simplă: un job nou înseamnă schimbare, iar schimbarea înseamnă neprevăzut. În situaţii de criză oamenii preferă să aibă control.
În ţara în care măririle relevante de salariu vin aproape exclusiv la pachet cu un loc de muncă nou, pare un paradox să devii fidel unui context profesional fix atunci când toate preţurile bubuie. Dar este logic să-ţi doresti a-ţi păstra statutul şi beneficiile extrasalariale obţinute de-a lungul timpului, să preferi ceea ce cunoşti, gestionezi mai uşor, previzionezi.
În cazul tinerilor situaţia este şi mai ciudată. Deşi majoritatea companiilor îşi doresc cu ardoare să angajeze persoane fără experienţă, pe care să le formeze după chipul şi asemănarea lor, datorită costurilor directe mai mici, acestea sunt şi mai greu de urnit spre a se angaja. Frica de disconfort, lipsa autonomiei şi lipsa dorinţei de a învăţa îi determină să-şi prelungească studiile şi să accepte contexte profesionale temporare, fluctuante, lipsite de angajament serios.
În caz că vă întrebaţi pe unde îşi mai caută românii joburi/ angajaţi, aflaţi că deopotriva angajaţii şi angajatorii par a fi dezamăgiţi de rezultatele obţinute pe site-urile specializate. Rezonez cu opinia în cauză, este şi aceasta o tendinţă normală. LinkedIn, Facebook, site-urile de anunţuri generaliste au muşcat serios din felia de tort a recrutarii online. Abordările devin mai fluide, mai lipsite de formalism, răspunsurile mai rapide şi clare.
Provocările nu încetează aşadar. Şi oricât încerc să explic de două decenii încoace despre importanţa brandului de angajator şi a brandingului în general, despre a fi întotdeauna cu un pas înainte, despre a-ţi trata angajaţii corect şi transparent pentru ca ei sa devina ambasadorii proiectelor de recrutare şi selecţie, despre angajament şi fidelizare, tot mulţi văd manageri învârtindu-se în acelaşi cerc de mentalitate: “economisesc acum 500 de euro prin plecarea unui angajat şi cheltui ulterior minim 5000 în speranţa că-i voi găsi înlocuitor.”