La începutul pandemiei, pe când se luau primele măsuri pentru a zădărnici boala, mi-am dat și eu, ca tot românul, cu presupusul despre măsurile luate. Cea mai stupidă mi s-a părut, de departe, termometrizarea în masă, nu doar pentru că în anumite perioade ale lunii dau termometrul peste cap, dar știu cum e cu luatul temperaturii, că doar am doi copii acasă: în cazul aparatelor digitale trebuie încercat de 2-3 ori până ajungi la o valoare normală.
Am avut (ca de obicei) dreptate: în sutele de cazuri în care mi s-a luat temperatura prin oraș, fie am avut 37,6, pentru că așa vor hormonii mei când fac brusc efort, fie 34,5 ca să se asorteze cu anemia din dotare și să par moartă de-a dreptul. Niciuna dintre valori, însă, nu mi-a interzis accesul pe undeva și nici n-am fost subiectul unor situații penibile, așa cum mă temeam.
Termometrizarea în masă s-a dovedit inutilă, dar continuă dintr-o inerție cu care ne-am obișnuit. Totuși nu despre demersul în sine am vrut să vă vorbesc. Revenind la comentariile mele pe tema asta, le-am abandonat brusc atunci când am văzut în ce tabără mă aruncă: direct în cea a coronascepticilor, care credeau că termometrul le fură sufletul și datele personale, că totul este o mare conspirație menită să ne omoare pe toți, că microcipurile și ticăloșia distrug România.
Eu doar sesizam inutilitatea unui demers pseudo-medical și mă temeam de penibil. Dar neavând de gând să lupt alături de niște oameni tulburați de frică împotriva aparatelor de măsurat febra, am lăsat-o moale cu opiniile revoluționare. Nu eram de acolo!
Acum se vorbește despre vaccinare și, evident, taberele sunt iar împărțite. Îi avem pe cei care cred în puterea științei (printre care mă număr și eu), pe cei neîncrezători în produse pharma coapte în câteva luni și pe cei care cred că vaccinul ne va omorî pentru că aceasta este menirea lui.
N-am să dezbat, știu de unde izvorăsc convingerile oamenilor și cât de greu sunt de schimbat. Cele iraționale, aproape imposibil! Vă zic doar să vă uitați la grupul care vă împărtășește opiniile.
De exemplu, pe LinkedIn unul dintre anti-vaxerii de succes are 60 de ani, este profesor (nu știm unde și de ce), are o poză de profil în care este în maieu pe prispa casei și un limbaj uneori dezlânat și ilogic, semn clar al unor tulburări. Singurele sale opinii exprimate în ultimile șase luni sunt legate de ticăloșia celor care cred în virus, conspirația mondială, moartea vaccinaților. Cum ar veni prezintă niște idei obsesive.
Aș pune o poză, ar fi chiar ilustrativă, dar aici nu-i loc de shamming. Doar de dat cu gândul. Iar cel la care vă îndemn astăzi este exact acesta: în ce mulțime de oameni mă trimit convingerile mele?
S-ar putea să realizați, ca și mine, că nu-i tocmai cea în care ați vrea să fiți. Că uneori mici frici ne aruncă printre marii tulburați. Iar riscul de a deveni ca ei, nu-i de ignorat.
Cred ca problema apare atunci cand lasi algoritmii sa influenteze informatiile care ajung la tine. In principiu, orice business sau zona de influenta poate calcula la un moment dat un cost de conversie in a te face client sau fan pe baza postarilor tale, a like-urilor si modului de interactiune cu alte persoane. Daca esti foarte consecvent(a) in anumite pareri, vei vedea aproape exclusiv informatii care rezoneaza cu ele, pentru ca sansele de “engagement” cu acele informatii sunt mai mari. Insa asta poate duce la o lipsa a imaginii complete.
De exemplu, strict pe domeniul vaccinurilor, banuiesc ca sansele tale de engagement cu stiri de tipul “CDC zice ca riscul de reactie alergica la vaccinul covid e de 10 ori mai mare decat la cel antigripal” sau “Norwegian Institute of Public Health is examining seven reported deaths to assess whether there is a connection with the coronary vaccine” sunt mai mici decat ale cuiva din taberele sceptice. De aceea, pentru algoritm e mai rentabil sa nu ti le arate tie, dar sa le arate lor. Ambele sunt informatii factual corecte, dar pe care le vezi sau nu functie de cum crede algoritmul FB / Linkedin ca vei reactiona la ele. Sau de cum crede sursa de stiri X ca vor reactiona cititorii lor.
Concluzia mea este ca “do your own research” este mult mai bun si mai util decat increderea in ce e servit de o sursa sau alta, fie ca e Facebook, Linkedin, Twitter sau cateva site-uri de stiri.
P.S. In caz ca e vreun dubiu din cauza celor de mai sus, sunt in aceeasi tabara cu tine, cea cu increderea in stiinta 🙂
Mă faci să mă simt vinovată că i-am dat “Unfollow” doamnei de pe LinkedIn care a comentat la una dintre postările domnului în maieu. Uite așa o iau algoritmii razna, de la gesturi din astea necugetate și inopinate! 😀
Cine stie, poate algoritmul va invata ca postarile domnului in maieu duc la despartiri virtuale si le va mai restrictiona putin. Sau le va corecta logica si coerenta 🙂