Știu oameni care se ceartă de o viață pentru diverse. Cinci metri de pământ de la tăticu, ziua aia în care s-au uitat chiorâș unii la alții, lipsa de ajutor în anumite spețe. Perpetuu mai apare o scânteie care aprinde focul arțagului. Și dacă nu apare, cineva are grijă să o genereze.
Am avut rude, vecini, prieteni, colegi perpetuu în corzi. Știu cupluri care se ceartă din orice, și tineri, și bătrâni, chiar și în grupurile de joacă ale copilului mic există o dinamică a conflictelor. La adolescenți nu cred că este cazul să mai povestesc.
Înțeleg cum funcționează relațiile umane și știu cum, de ce, când apar conflictele. Și cele personale, dar și cele organizaționale.
Totuși nu înțelegeam cum de oamenii ăștia nu obosesc de atâta ceartă. Nu se satură de mizilicuri țipate și nu încearcă să rezolve punctual anumite situații. Multe fiind abordabile.
O să spuneți că e în firea lor să fie conflictuali. Da, dar mai e ceva: într-o lume care își schimbă perpetuu reperele, faptul că te poți baza pe aceeași oameni, fie și să te cerți, este o ancoră de siguranță. Ceva rău, dar bun, confortabil.
De aceea supraviețuiesc conflictele cronice. Între vecinii care se urăsc pentru o centrală termică, performanțele profesionale avute de personalul care face curățenie, țeava din subsol, fereastra de la mansardă. Între soții care nu găsesc o cale de a rezolva nimic fără cinstitele urlete. Între adolescenții care au crescut împreună și țin unii la alții suficient cât să își permită să se tortureze reciproc. Între colegii care de birou au mereu câte ceva de împărțit. Toate au în comun nevoia de siguranță.
Pentru că oricât de neplăcute ar fi, sunt și familiare. Experiențe vechi care nu se schimbă, alături de oameni pe care îi cunoști suficient să știi cum vor reacționa.
Spre deosebire de guverne, organigrame, sistemele de operare ale telefoanelor, plata facturilor, fațadele clădirilor din cartier sau înălțimea și nevoile copiilor care se modifică mereu, uneori prea rapid, stresant.
Viața vine în experiențe polare: avem bine și rău, tinerețe și bătrânețe, mult și puțin. Pace și război. Fiecare are sensul său. Chiar și conflictele acelea ale asociațiilor de locatari, vechi și ruginite precum ușa de la intrare în bloc.