Este clar că trăim într-o situație de criză fără precedent pentru generațiile noastre. Deși medicina a evoluat, se dovedește că întotdeauna apare câte ceva să testeze limitele sistemelor create de om.
Dar dincolo de pericolul real sau stabilit statistic care ne paște, prezenta situație de forță majoră ne învață niște lucruri. Sau ni le amintește, dacă am fost înțelepți și le-am prins la timpul lor.
1. Prioritățile sunt cele clasice.
Cu ceva timp în urmă, un cunoscut îmi atrăgea atenția că vorba românului “sănătoși să fim că le ducem pe toate” este limitată și ar trebui reformulată.
Nu contest că suntem un popor destul de ipohondru, dar la fel de adevărat e că un om bolnav înseamnă un om inapt. Sau, în funcție de gravitatea bolii, poate chiar aproape mort.
Sănătatea este esențială pentru calitatea și cantitatea vieții. Pentru că începusem să ne credem nemuritori, iată și semnalul de trezire!
2. Nu suntem atât de indispensabili pe cât credem.
Foarte mulți oameni consideră că dacă nu se dau dimineața jos din pat, Pământul își oprește mișcarea de rotație, Soarele nu mai răsare, firmele falimentează, iar guvernele pică. Toate!
Realitatea este că în situații de criză se discern eroii. Prea mult am hulit medicii, iată că a cam venit vremea lor!
3. Banii nu au întotdeauna valoare.
Oricât credem noi că o sumă uriașă face întotdeauna diferența între viață și moarte, realitatea este că apar numeroase alte criterii după care cea cu coasă uită să performeze corespunzător.
4. Familia este importantă, deci ar fi cazul să avem una cu care să ne simțim bine.
Testul e simplu. Închipuiți-vă 15 zile de stat cu ai voștri în carantină, fără posibilitatea de a părăsi casa. Arată a coșmar negru? E momentul să te gândești dacă nu cumva-i mai bine să te muți mai către alta!
5. Multe situații/ fluxuri de lucru pot funcționa foarte bine și altfel decât am fost învățați.
Rutinați în modul nostru de a lucra/ acționa rareori simțim nevoia să schimbăm sau optimizăm. Astfel de situații ne forțează să inovăm, să gândim creativ, să decidem rapid.
6. Prea binele ne întristează uneori.
Omul are nevoie și de ghionturi pentru a simți că e viu. Obișnuiți cu a avea ce pune pe masă, începem să inventăm probleme, necazuri, obstacole. Și sunt mult mai păcătoase ca cele care ne sunt date de roata destinului.
De aceea apare entuziasmul crizei. Simți că trăiești, că ai cu ce și pentru cine lupta, că ai încercări care îți testează real forțele, mai ales că uneori ești într-o competiție globală.
7. Natura învinge întotdeauna.
Fie că vorbim despre erupții vulcanice, cutremure devastatoare, virusuri noi, invariabil apar momente când pur și simplu ne îngenunchează. Poate că ar trebui să o tratăm cu mai mult respect!
Cu siguranță sunt și altele. Dar mai vorbim și după ce trece. Pentru că, da, toate crizele se încheie la un moment dat.