De ce turbăm în preajma sărbătorilor?

Se zice că de sărbători ar trebui să ne cuprindă un fior şi o piosenie care să ne calmeze, liniştească şi umple de bucurie. Realitatea este una de-a dreptul contrară, pentru că zilele astea înseamnă de fapt agitaţie, aglomeraţie, nervi, oboseală, stres. Care-i problema, unde greşim, ce rămâne de făcut?

De ce turbăm în ajun de zile mari?

1. Pentru că ne-am obişnuit cu o imagine idilică, falsă, scumpă. Zurgălăi sau iepuraşi pufoşi, mese de familie încărcate de zen sau voioşie, zâmbete de cinema, decoruri de revistă şi alte scenarii gândite de publicitari. Realitatea este că în ciuda bradului şi a sclipiciului sau a platoului frumos ornat, casa noastră rămâne, în mare, aceeaşi pe care o ştim. Relaţiile asemenea: este nefiresc şi naiv să ne închipuim că punând serveţele roşii la masa de Crăciun, relaţiile cu soacra se vor ameliora subit, iar alcoolismul unchiului nelipsit de la petreceri va deveni mai suportabil. Rămân toate la fel, doar puţin cosmetizate şi accesorizate cu ceva cadouri, o altă mare sursă de stres.
2. Pentru că ne uităm prea mult la cei din jur şi nu pentru a-i ajuta, ci pentru a ne compara. Unii au familii frumoase, alţii îşi permit chestii exotice, unii merg în locuri magice, alţii poartă lucruri nemaivăzute. Este momentul în care depresia stă la pândă: nu am reuşit ce au reuşit alţii, nu pot ce pot alţii, nu sunt ce sunt alţii. Iar sfârşitul de an este şi mai periculos, pentru că vine invariabil cu nevoia de a face un bilanţ, care iese negativ calculând cu privirea îndreptată spre multitudinea de aparenţe pozitive ce ne înconjoară.
3. Pentru că ni se pare că magia sărbătorilor ne oferă puteri supranaturale. Eu aşa cred: că singură pot găti mese împărăteşti şi apoi să şi arăt ca numai bună de încoronat. Că pot dezinfecta două case mai dihai ca spitalele din lumea bună, face cumpărături, alerga la maraton şi merge la un curs despre împachetat şerveţele în aceeaşi zi. Mi-aş putea şi tricota o bluză, păcat că au dispărut merceriile. Şi abia ce bifez prima parte a listei şi mă prăbuşesc lângă bradul aproape împodobit.
4. Pentru că am fost învăţaţi să credem că ce e mult e bun. Cele mai multe cadouri, cea mai multă mâncare, cele mai multe surprize, schimbări, aşteptări. Şi e fals. Mult în termeni comerciali înseamnă, de fapt, atât de puţin! Îmi lipsesc mesele de familie dinaintea momentului în care au început să tot dispară oameni şi scaune. Eram mulţi şi multe. Oameni. Suflete. Legături. Şi îmi e dor de acel Craciun în care sub brad era o singură cutie, pentru cel mai nou venit. Un singur cadou, nimic scump. Dar atât de preţios! Abundenţa Crăciunurilor noastre moderne compensează de fapt doruri, timp lipsă, greşeli ascunse, incapacităţi.
5. Pentru că de multe ori magia sărbătorilor reprezintă o formă adultă de a fugi de realitate, de noi, de alţii, de probleme. Doar că nu ne iese nici acum şi pe măsură ce alergăm ne prind de picior doborându-ne.

Ce facem cu turbarea festivă?

1. În primul rând o conştientizăm şi acceptăm. Altfel nu trece.
2. În al doilea rând îi căutăm cauzele şi încercăm să le controlăm: este oboseala alergăturii? Se recomandă odihnă. Cheltuielile scapă de sub control? Pauză şi recalculări, pentru că bugetul familial nu suportă ca PIB-ul partea cu deficitul. Prea multe de făcut? Cereţi ajutorul sau a se lăsa baltă. N-am auzit încă de copii traumatizaţi că nu au primit jumătate de cameră de jucării de la Moş şi nici soţi care au divorţat pentru că de sărbători a lipsit friptura de baby-ren asezonată cu spanac cules din tundră.
3. Nu în ultimul rând se recomandă ponderarea aşteptărilor. Serios, neamurile proaste vor fi tot neamuri, copilul mic tot mic, iarna tot ger, iar salariul tot insuficient. Nu există cu adevărat o magie a sărbătorilor, ci doar o stare frumoasă pe care reuşim sau nu să o creăm în timpul ăsta liber de-l avem. Iar reuşita sau eşecul ţin de capacitatea noastră de a ne acorda emoţiile, asemeni unui instrument muzical. Nu degeaba sărbătorile religioase sunt despre iertare, iubire necondiţionată, dăruire, acceptare. Nu sunt doar vorbe frumoase, ci chiar elemente ale echilibrului mental.

Acestea fiind spuse, sper să văd mulţi oameni imbujoraţi de emoţie, de frig, de bucurie, de vin fiert, dar nu de nervi. Şi nu pentru că este Crăciunul, ci pentru că aşa trebuie să fie în orice altă zi.