La începutul carierei mele am avut șansa de a vedea o aplicație software de management al resurselor umane dezvoltată în SUA. Erau vremurile când Internetul nu era accesibil tuturor, iar aplicațiile de acest tip nici măcar nu-și găseau utilizatori prin firmele autohtone, asta așa, să înțelegeți contextul.
Softul în cauză era un exemplu de utilitate și usabilitate, dar despre altceva este vorba aici. La capitolul compensații și beneficii era presetat tabelul cu zile libere ale angajaților: concediul de odihnă negociat, medicalele, zilele libere legale și alte propuneri similare: ziua mamei, ziua tatălui, ziua copilului și, surprinzător pentru mine atunci, Fuck Off Day, adică ziua în care să-i spui pe nume jobului, firmei și șefului.
La momentul acela, lucrând într-o firmă cu o cultură care nu încuraja nici medicalul, d-apoi ziua cu pricina, mi s-a părut o abordare amuzantă.
Dar privind cu ochii de acum, opțiunea de a te deconecta neașteptat o zi mi se pare nu doar utilă, ci chiar esențială pentru sănătatea omului și a organizației.
Ideea că ești de neînlocuit, atât de înrădăcinată în mentalitatea noastră, este extrem de toxică. Apasă, însingurează, descurajează participarea autentică. În orice companie trebuie să existe relații funcționale de lucru, efort colectiv, delegare, soluții de back-up. A avea opțiune să spui “fuck off” nu este un moft, nici un pericol, ci o consecință firească a unei bune organizări.
Iar angajații valoroși nu ar abuza oricum de o astfel de opțiune: ei știu că este critic să fie acolo într-un anumit moment și vor fi în cele mai multe cazuri, doar că după multe ratări ale meciurilor copiilor sau nevoi ale soției, prietenilor sau chiar cele proprii, merită uneori să trimită la naiba un termen limită al proiectului, știind că sunt alții care vor avea grijă de el.
Din punct de vedere organizațional nu văd așadar decât beneficii.
Dar dacă organizațiile nu înțeleg asta, este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să-și prioritizeze conștient și eficient viața. Să lăsăm oricând la serviciu lucrurile în ordine astfel încât să putem avea opțiunea de a spune “fuck off” fără a pune nimic în pericol. Să avem încredere în cei din jur, să-i implicăm, să ne bazăm pe ei.
Se spune că sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit. Ce-ar fi să schimbăm mental locul cu verdeață nefast cu parcurile și să ne deconectăm fără motiv de job uneori?