Copilul cel mic a căutat ieri pentru ora de Română o legendă despre o floare și auzindu-l mi-am dat seama că nu știu nici măcar una, deși am citit intensiv legende și povești de toate națiile și felurile în copilăria mea.
Intrigată că nu găsesc în memorie astfel de texte, am întrebat aplicația AI pe care o mai folosesc uneori când sunt în cumpene cognitive. Iar aceasta, cu mare generozitate, mi-a enumerat o grămadă de titluri printre care și “Legenda crăiței” scrisă de Mihail Sadoveanu.
Deja panicată din cauza lipsei mele evidente de cultură literară am început să caut online textul cu pricina. Care nu dă semne că ar exista.
Am revenit așadar în aplicație, întrebând unde pot găsi minunata legendă. Și am aflat astfel, cu asumarea și scuzele de rigoare, că AI-ul meu a greșit, iar povestea crăiței este o invenție a minții sale virtuale.
Am povestit azi doar una dintre interacțiunile cu inteligența artificială care mă lasă confuză, complicându-mi de fapt gândurile și existența.
Apariția sa ne este de ajutor. Dar fazele acestea, încă incipiente, creează o adevărată zăpăceală. Începem să nu mai percepem corect ce este real și ce e virtual. Personaje inventate, care nu pot suporta consecințe, pentru că sunt pur virtuale, ajung să influențeze opiniile unor oameni reali, în carne și oase. Situații pur ficționale ne sunt prezentate ca 100% veridice. Informații fantasmagorice sunt considerate pur reale.
Apoi nu mai știm ce este adevărat și ce nu, pentru că ne pierdem în multitudinea de surse de informații, cu opinii deseori contradictorii.
Iar bine și răul devin concepte cu atât de multe fațete, încât devine imposibil să discerni cine și ce îți este benefic și care sunt dăunătorii.
Până la urmă nu știu dacă Mihail Sadoveanu a scris sau nu o legendă a crăiței. Dar asta este cea mai mică problemă. Aș putea scrie chiar eu una despre o fată care încrețea mințile celor din jur, susținând cu tărie că mi-a dictat-o însuși scriitorul de pe patul de moarte. (Nu sunt chiar atât de bătrână, dar aceasta n-ar fi un impediment, oricum n-ar verifica nimeni.)
Ba chiar să generez un film al transformării fetei în floare, care să devină viral. Mai e acesta un text literar sau o știre documentată din trecut?
Granițele percepțiilor au devenit fluide. Și mă întreb cum va arăta în scurt timp această lume nouă în care nici nu mai contează ce este real, adevărat și bine intenționat.